Desi eram un copilas de doar cativa anisori (sunt nascuta in 1985), imi amintesc si acum foarte multe lucruri din perioada de dinainte de ’89. Imi amintesc cu placere perioada sarbatorilor de iarna, cand, desi nu se prea gaseau tot felul de jucarii ca acum, primeam mereu cate un cadou minunat.
Una dintre cele mai frumoase amintiri este cea legata de ursuletul primit de Craciun de la tatal meu, ursulet pe care il am si acum, dupa 20 de ani… Din momentul in care l-am primit am fost de nedespartit… Iar acum sta cumintel in camera mea si imi aminteste cu drag de clipele copilariei. Insa, din acea perioada, am si o amintire mai neplacuta… Revolutia… Locuiam in Bucuresti si, cu toate ca aveam doar 4 anisori, imi amintesc cum tatal meu care a plecat doar pana la un magazin s-a intors dupa cateva zile, deoarece a ramas sa participe la Revolutie. Au fost 3 zile groaznice pentru mine si mama mea, nestiind unde e, ce se intampla… Insa a treia zi, dimineata, tatal meu era in pragul usii cu o napolitana si un pachet de biscuiti, aduse special pentru mine. Asta mi-a marcat toata viata… Cum tatal meu, intors de la Revolutie, a avut grija sa-mi aduca mie mancarea lui pe care o primisese de la cei de acolo… Si pentru asta am sa-l respect toata viata mea!
Tot cu placere imi amintesc de cadoul primit atunci de la parintii mei – o papusa inalta cat mine. O chema IONELA, era „surioara” mea si… mai exista si astazi! Sunt multe de spus despre copilaria mea, caci a fost una fericita si le multumesc parintilor ca au avut grija sa nu-mi lipseasca nimic, sa fiu un copil intr-adevar fericit!
Visele mele? Mi-am dorit dintotdeauna sa devin avocat, insa Dumneazeu a vrut ca eu sa ajung profesor, meserie pe care insa nu o practic… (Mariana Otelas)
