Pentru mine Sarbatoarea Pastelui are acea oaza de liniste si armonie de care am nevoie si nu ma refer la faptul ca ma pot relaxa, deoarece toate acestea pot parea ca o oboseala in plus… Am 19 ani si poate o sa credeti ca scriu eseuri doar pentru a impresiona, insa in sufletul meu nu mai este acea frumusete care era odata!… Anul acesta am fost singura acasa, mama mea fiind plecata in Italia, la munca, si s-a intors abia in lunea din Saptamana Mare; mi-am facut planuri mari, imi era dor de ea, imi doream sa fie sarbatoarea pe care o intampinam acum 7-8 ani…
Mergeam serile la biserica, primeam cu atata bucurie lumina Invierii, dar ceea ce era mai frumos pentru noi, copiii, era faptul ca in prima zi de Paste mergeam la scranciob. Imi aduc aminte cu drag acea minunatie din lemn, impodobita cu cetina, din care nu ne-am fi dat jos toata ziua…
Dar sa revin in prezent! Prima zi de Paste am luat masa, am stat putin la TV si am iesit bucurosi la scranciob. 
In locul acelei traditii era acum o masinarie din fier la care micii copii se uitau cu jale deoarece nu transmitea acea bucurie, plus ca pentru un minut plateai foarte mult! Eram in masina si ma uitam trista… Oare de ce traditiile atat de frumoase nu se pastreaza?! Acum 8 ani ce frumos aratau ouale rosii pe masa cu bunatati! Acum cand mergi in vizita la cineva nu vezi decat oua de ciocolata si oua in diferite culori… Offff… Nu, nu imi place deloc… Tot acum ceva timp copiii mergeau dupa oua prin sat, pe la cunoscuti… Acum nu vezi picior de om pe ulitele satului. Cat de trista arata imaginea acestei sarbatori fara minunatiile de altadata!
Va pup si va rog impartasiti si altora bucuria traditiei! (Iustina Cobuz)
