Nu stiu cum am avut curajul sa va scriu, dar trebuie in primul rand sa va felicit pentru concurs. Un cadou daruit poarta amprenta personala, respectul si poate admiratia pentru cineva. Intotdeauna am apreciat bucuria celorlalti, surpriza lor citita in privire si am fost mandra de mine atunci cand am reusit sa pastrez secretul pana in ziua stabilita, caci recunosc, la capitolul asta, nu prea ma pricep si entuziasmul meu creste progresiv din moment ce stiu ca urmeaza sa fac cuiva un cadou.
N-am tinut niciodata foarte mult la valoarea materiala a cadourilor, desi recunosc ca „slabiciunea mea” sunt bijuteriile, care implica de obicei unele costuri. Totusi, mi-a ramas intiparit in memorie momentul primirii fiecarui accesoriu din colectia mea, si mai ales emotia simtita… curiozitatea de a vedea cat mai repede ce se ascunde in vreo cutiuta legata minutios cu fundita. Cateodata, cuvintele descriu prea putin sau prea „sters” trairile unui om si, cum eu sunt una din persoanele foarte atente la detalii, simt parca un fel de dezamagire in fara randurilor, care nu reusesc sa reliefeze tocmai ce gandesc acum.
Referitor la cadoul de neuitat, in urma cu ceva timp, un an sau mai mult, urmaream un site cu bijuterii hand made. La fel ca si acum, atunci nu indrazneam sa-i spun nimic celei ce le facea cu atata pricepere si ramaneam doar o cititoare din umbra, o admiratoare ascunsa. Intr-un final, i-am scris intr-o postare a unui colier, in care in sfarsit “imi luam inima in dinti” si reuseam sa ii spun exact ceea ce gandeam, fapt ce a determinat primirea cadoului. Era primul meu colier din fimo primit de la o persoana necunoscuta, dar care a avut bunavointa, marinimia sau nu stiu… si mi-a facut cadou inimioara si o pereche de cercei. La inceput nu prea am crezut eu ca va putea fi adevarat …asta pana cand am ajuns la posta. Mi-am ridicat coletul si acasa am descoperit exact ceea ce mi se promisese, un cadou doar pentru mine. Referitor la cui anume as dori sa-i fac un cadou, anul asta, pentru sarbatorile de iarna nu prea dispun de fonduri, dar pentru mama mea trebuie sa am intotdeauna o surpriza. M-am gandit la o orhidee alba, in ghiveci, in schimbul unui buchet de trandafiri care se vor ofili mult mai repede, oricat de mult mi-as dori eu ca acest lucru sa nu se intample. Sper sa gasesc una pe placul meu, un cadou simbolic pentru mama, care sa poarte toata recunostinta si dragostea mea. Inchei prin a va ura anticipativ sarbatori fericite, alaturi de cei dragi, inconjurati fiind numai de afectiunea lor. (Carmen Barbu)
