A face un cadou, mai degraba a darui ceva, fie ca daruim ceva material, un obiect mult-dorit, ceva care ne face cu ochiul si credem ca ar fi potrivit sau mult-visat de cineva, fie ca vorbim de ceva imaterial, poate fi un gest maret (mai ales pentru cel care-l primeste), dar un sacrificiu infim, de cele mai multe ori, pentru cel care daruieste.
Ma gandesc, in special, la acele daruri minunate care sunt de nepretuit: o incurajare, un zambet, o vorba buna, un umar pe care sa te sprijini la nevoie, zile traite intens si la maximum, iubire neconditionata, incredere, speranta, prietenie sincera.
Mi se intampla des sa alerg ore in sir prin magazine, sa ma consult cu prietenii sau familia, sa caut pe internet pentru a gasi un cadou pe care sa-l ofer cuiva apropiat sau sa descos acea persoana pentru a afla ce-si doreste. Pana la urma gasesc ceva: un parfum, flori, o bijuterie, un obiect de imbracaminte etc. Oamenii se bucura, sunt impresionati. Chiar eu am primit in timp destule obiecte, pe unele mi le doream de mult, la altele nici nu ma gandisem, dar mi-au placut, am fost impresionata.
Cu timpul, obiectele primite se uzeaza sau sunt candva depasite, sau se consuma, sau uitam de ele, sau, pur si simplu, nu ne mai plac.
Mi-am dorit mult un laptop, familia mea a facut un sacrificiu si l-am primit de Craciun, aproape ca mi-au dat lacrimile cand l-am gasit sub brad. Sigur ca am apreciat gestul la adevarata sa valoare si n-am sa-l uit niciodata, pentru ca a fost facut din iubire. Dar, mai tarziu, peste un an, doi, cine stie, va fi depasit, sau o sa-mi doresc altceva mai performant, mai scump, mai deosebit…
Adevaratele daruri pe care le-am primit in timp si nepretuite pentru mine sunt:
– familia mea, un sot iubitor, un copil reusit, parintii care sunt alaturi de mine mereu;
– sanatatea, datorita ei traiesc si exist;
– incurajarile prietenilor si ale familiei atunci cand am avut nevoie;
– serviciul pe care l-am dorit de cand ma stiu;
– certitudinea ca in aceasta viata pot sa las ceva in urma mea, ca mi-am pus amprenta asupra vietii multor oameni;
– un drum lin si placut in aceasta viata;
– ca am fost tinuta, de multe ori, departe de mizeriile acestei vieti;
– ca nu m-a marcat nimic prea mult, in sensul rau al cuvantului;
– ca sunt un om integru, ca ma straduiesc mereu sa evoluez, mai ales spiritual, ca-mi doresc sa ma dezvolt personal mereu;
A darui este important, mai important decat a primi, daruind, primesti de fapt, iar eu ma incapatanez sa nu cred ca: „nu primesti nimic fara sa dai ceva in schimb”, „nu primesti nimic pe gratis” sau „daruiesti asteptand sa primesti ceva in schimb”. Este extraordinar si o experienta de viata minunata sa incerci sa daruiesti mai repede decat poti primi. (Corina Alexandrescu)
