Cu siguranta, nu poti cunoaste muntele din carti, nici din reportaje TV si nici macar din filme, oricat de elocvente ar fi ele. Muntele il cunosti numai daca spiritul sau alege sa te cheme, iar daca asta se intampla, atunci esti un norocos, un privilegiat al acestei existente in care iti este menit sa vezi cu ochii sufletului. Muntele nu e un morman imens de piatra, nu e aglomeratia si blitzurile aparatelor foto ale turistilor, muntele e respiratia ta la unison, cu bataile aripilor de vulturi, e inima ta devenind una cu cea a cerului pe care simti ca poti sa-l atingi, e glasul tau interior care-ti sopteste mereu ca era menit sa pasesti pe acele carari.
Despre Ceahlau poti citi ca e un munte impunator, ca e primul munte din Romania care în anul 1716 a intrat in literatura sau ca este primul munte urcat turistic in anul 1809. Ceahlaul are si zi de sarbatoare… Ziua Muntelui Ceahlau este sarbatorita in fiecare an pe 6 august. In prima saptamana din luna august are loc fenomenul straniu numit „Umbra Piramidei”, cand umbra Varfului Toaca la rasaritul soarelui formeaza o piramida peste muntii din jur, o imagine bizara ochiului neobisnuit cu magia naturii, un prilej pentru turisti romani si straini de a surprinde imagini uimitoare, pe care mai apoi sa le impartaseasca cu ceilalti. Toate aceste lucruri si nu numai le poti afla din carti sau din filme, insa, daca Ceahlaul nu te-a chemat niciodata la el acasa, pe potecile sale inguste, captusite cu zmeura si afine, inseamna ca nu stii cu adevarat ce este Ceahlaul, oricat de documentat ai fi.
Imediat ce ajungi in statiunea Durau simti ca pe pamantul acela batatorit acum de pasii turistilor au trecut candva stramosii nostri daci, iar respirand aerul tare si proaspat, cu aroma de brad, simti parca prezenta lor acolo, mai mult decat oriunde in alta parte. Si, mai mult decat atat, simti ca, pasind pe unde altadata paseau intemeietorii acestui popor, te intorci, de fapt, la radacini, la locul in care s-au nascut neamul tau si valorile acestuia. O vizita la Ceahlau este, in realitate, o reincarcare, o reintoarcere si o regasire a identitatii.
Drumul e greu, e de urcat si de depus mult efort fizic, insa acesta e un sentiment pe care il minimalizezi, in favoarea sentimentului de bucurie si de plenitudine pe care il ai admirand fiecare brad, fiecare piatra, fiecare peisaj creionat parca in semn de „bun venit” pentru tine. Cine a spus ca muntele e o imagine rece, fara suflet, se insala amarnic. Recele muntelui este, de fapt, singurul rece placut, armonios, pe care esti privilegiat sa il intalnesti, sa il simti. Pentru stramosii nostri daci, Muntele Ceahlau era considerat salas al zeului Zamolxis. In vremea lor, numele acestui munte era Pion sau Peon, cuvant care in limba greaca insemna „casa stalpului”. Dupa Muntele Athos, Masivul Ceahlau este privit ca al doilea munte sfant al crestinatatii. Nu e de mirare ca mari scriitori din literatura romana i-au dedicat pagini intregi, printre scriitorii captivati de frumusetea acestuia fiind Calistrat Hogas, Alexandru Vlahuta si Mihail Sadoveanu.
Legendele Ceahlaului
Piatra Dracului. Daca esti amator de povesti care sa-ti taie respiratia, pana sa ajungi in statiunea Durau, te opresti la Stanca Piatra Teiului, situata la o distanta de aproximativ 44 km N-V de orasul Bicaz, langa viaductul din comuna Poiana Largului. Au trecut mai bine de 50 de ani de cand aceasta stanca este declarata monument al naturii. Pentru ca este pozitionata langa „Coada Lacului”, in locul unde se intalnesc cele patru drumuri care vin dinspre Moldova si Transilvania, la o altitudine de 508 m, stanca a starnit multe legende, fiind una dintre cele mai cunoscute stanci din judetul Neamt. Daca oamenii de stiinta au denumit-o Piatra Teiului, oamenii locului ii spun Piatra Dracului, si asta pentru ca – spun localnicii mai in varsta – exista nopti in care piatra isi schimba locul, iar asta nu se poate datora decat vizitei necuratului, care, cine stie din ce motive, se istoveste noaptea mutand piatra dintr-un loc in altul. Tot localnicii mai varstnici povestesc despre o aratare hidoasa care in trecut obisnuia sa fure cele mai frumoase fete din sat si sa le duca la stanca aceasta, de unde acestea plecau ca niste aratari ciudate, de o rara uratenie. Oamenii mai spun ca in noptile in care piatra este vizitata de diavol, nimeni nu aprinde nici un foc de frica, iar animalele nu scot nici un sunet, ci stau inlemnite de groaza si ele…
Toate potecile duc la Panaghia. Multe legende are Ceahlaul de povestit, care de care mai impresionanta. Oamenii locului spun ca toate potecile duc la Panaghia, o stanca despre care se spune ca si acum mai canta cu jale, amintind de frumoasa fata de pe aceste meleaguri, in a carei inima Insusi Dumnezeu si-a pus sufletul. Atat de frumoasa era fata aceasta, incat Dumnzeu i-a daruit sufletul sau. Se spune ca soarele s-a indragostit de aceasta fata si, pentru ca voia sa o vada mereu, stralucea neincetat, fara a mai lasa si noaptea sa isi faca aparitia. Suparata, noaptea i s-a plans lui Dumnezeu, iar Acesta a transformat fata intr-o stanca, insa – spun localnicii – bucatica de suflet al lui Dumnezeu a ramas tot acolo.
Dochia… fiica lui Decebal. O alta legenda povesteste despre o fiica a lui Decebal de care s-ar fi indragostit imparatul Traian. Se spune ca aceasta era de o frumusete impresionanta, iar Traian, pe unde umblase in lume, nu vazuse o femeie mai frumoasa decat aceasta. Pentru ca nu si-ar fi dat inima unui cotropitor si nu si-ar fi tradat neamul niciodata, Dochia s-a deghizat in ciobanita, si-a luat oile si a urcat pe Ceahlau. Atunci cand Traian si-a trimis oastea dupa ea, Dochia l-a rugat pe Zamolxe sa o transforme intr-o stanca, iar acesta a prefacut-o intr-o stanca, iar pe oile sale le-a transformat in pietre mai mici.
Claile lui Miron. Pe meleagurile curate si neintinate ale Ceahlaului traia un cioban care purta numele Miron. Nu era bogatie mai mare pentru acesta decat privilegiul de a admira brazii, de a asculta firul ierbii si de a-si duce mioarele prin mirificele cai ale muntelui. Miron nu era doar un iscusit cioban, ci canta si din fluier ca nimeni altul. Pentru ca nimeni si nimic nu-i era mai apropiat decat Ceahlaul, ciobanul Miron a ales sa moara intre stanci, iar zona aceea poarta acum numele sau.
Misterul Pietrei Lacrimale. Intre Curmatura Stanile si Curmatura Picioru Schiop se afla platoul de unde poti admira Piatra Lacrimala. Din departare si nu numai, aceasta pare un chip de om, incremenit, dar inlacrimat si cuprins de jale. Este imposibil sa nu te intrebi care o fi povestea lui?! Cu siguranta, ca orice stanca din Masivul Ceahlau, are povestea sa, iar de cele mai multe ori, localnicii sunt dornici sa o impartaseasca turistilor. Cand vine vorba de Piatra Lacrimala, oamenii locului spun ca are si aceasta o legenda, insa nimeni nu se arata dornic sa ti-o povesteasca. Ba mai mult decat atat, o mare parte dintre localnici o ocolesc, iar unora le este teama de ea, spunand ca este o ursitoare incremenita, insa nu una cu intentii bune. Se pare ca strabunii nostri cunosteau bine legenda, dar, in timp, aceasta s-a pierdut si a ramas numai teama. Trecand pe langa ea, din cauza misterului, e posibil sa ti se faca pielea de gaina, mai ales atunci cand realizezi ca despre fiecare piatra, oricat de mica sau ascunsa ar fi, oamenii vor sa-ti povesteasca, mandrindu-se parca cu istoria bogata a acestor meleaguri, dar cand vine vorba despre Piatra Lacrimala, se lasa o liniste apasatoare, inexplicabila. Ei, dar farmecul Ceahlaului insemna si poveste spusa… si nespusa. Dezvaluire si mister.
Scaldatoarea Vulturilor. Legenda spune ca un ardelean foarte bogat poposi pe aceste meleaguri, impreuna cu fiica sa pe care o tinea mai mult inchisa. Cand a venit vremea maritisului, ardeleanul gasi un om cu stare dupa care tinea mortis sa dea fata. Un flacau de prin partea locului, care se strecurase prin curtile ardeleanului, zari fata si fu destul ca sa se indragosteasca de ea. Cand ii ceru boierului sa-i dea fata, acesta se supara tare si il umili, spunandu-i ca fata nu-i de nasul lui. Dar, si pentru fata, tot numai o clipa fu de ajuns ca sa-l indrageasca pe flacaul moldovean atat de tare, incat, intr-o noapte, fugi cu el, chiar inainte de nunta planuita de tatal sau. Ca sa nu fie gasiti, cei doi s-au ascuns in munte, intr-un loc foarte inalt, unde numai vulturii ajungeau, insa oamenii boierului ardelean au ajuns si acolo. Decat sa fie prinsi, cei doi au preferat sa se arunce in gol, iar slugile boierului au dus vestea trista stapanului lor, care si-a luat tot ce avea si s-a retras inapoi, in Ardeal. Numai ca, spun oamenii locului, feciorul moldovean era mai siret decat credea boierul si nu s-a aruncat in gol, ci pe o pajiste pe care slugile nu o puteau vedea din cauza desisului. Astfel, cei doi indragostiti au trait multi ani fericiti, nu au fost foarte bogati, dar s-au iubit si au facut multi copii, de care s-au bucurat pana la sfarsitul zilelor. Acestea, dar si multe altele sunt legendele fascinante pe care le afli pe potecile Ceahlaului.
Ceahlaul – Muntele Sfant. Exista foarte multe voci care spun despre Ceahlau ca este Muntele Sfant. Strabon, in lucrarea sa Geographia, face primele referiri despre Muntele Sfant al dacilor, cunoscut de acestia sub denumirea de Kogaionon, loc in care se desfasurau ritualurile cerute de misterele zalmocsiene, conduse de un maximus pontificus. Pe langa muntele acesta, spune Strabon, curge un rau care poarta acelasi nume. Exista un fenomen straniu care se petrece in Ceahlau si care nu a putut fi explicat pe deplin de catre oamenii de stiinta pana in acest moment – Umbra Piramidei. Acesta se manifesta in prima decada a lunii august, de ziua Schimbarii la Fata, perioada in care muntele este asaltat de turistii curiosi sa surprinda in fotografii sau filme ciudatul fenomen. Sub lumina puternica a rasaritului, Varful Toaca si Piatra Ciobanului formeaza o piramida imensa. „Piatra nestemata a Moldovei”, asa cum l-a numit Dimitrie Cantemir, a fost surprinsa in diferite chipuri, pictata de adevarati maestri ai condeiului, cantata de cantareti sau cercetata de oameni de stiinta. Vasile Alecsandri, Barbu Delavrancea, Calistrat Hogas, Alexandru Vlahuta, Al. Russo, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu sunt doar cativa dintre scriitorii romani care au fost fascinati de frumusetea acestui munte. S-au scris lucrari cu caracter stiintific, turistic, teze de doctorat, toate incercand sa lamureasca formele si particularitatile masivului.
Despre Ceahlau, in date stiintifice. Specialistii spun ca Muntele Ceahlau este cel mai inalt din Muntii Bistritei si ca reprezinta cea mai mare atractie turistica din Carpatii Orientali. Este, de asemenea, si cel mai important masiv din Moldova, fiind cuprins intre Valea Schitului, adica locul unde se afla statiunea si manastirea Durau, raul Izvorul Alb, izvoarele paraului Ursu si lacul Izvorul Muntelui. Format in Cretacic. Ceahlaul este alcatuit din roci sedimentare care sub actiunea timpului au dat nastere la numeroase stanci. Climatul care domina in masiv este aspru montan cu temperaturi scazute in cea mai mare parte a anului. Cele doua varfuri care domina masivul sunt varful Ocolasul Mare (1907 m) si varful Toaca (1900 m). Constituit in anul 1955, Parcul National Ceahlau este arie protejata. In 2003 s-au marcat limitele actuale, desfasurate pe o suprafata de 7.742,5 ha.
Exista trei arii protejate in rezervatie: Rezervatia stiintifica Ocolasul Mare, Rezervatia natural botanica Polita cu Crini si Monumentele naturii Cascada Duruitoarea si Avenul Mare. Peste 1.100 de specii de flori si 90 de specii de pasari si animale care sunt protejate se regasesc aici. Astfel, peisajele sunt completate de specii rare, protejate, precum Floarea de Colt, Papucul Doamnei, Ghintura Galbena, Sangele Voinicului si Bulbucii de Munte, Zada, Gentiana, Crucea Voinicului, Ruscuta de Primavara, Deditelul si Angelica. Si fauna este una impresionanta, aici putem enumera: broasca raioasa cenusie sau verde, broasca rosie de padure, vulturul negru, acvila de munte, capra neagra, ursul, lupul, cerbul, rasul, pisica salbatica, lacarul, minunita, sorecarul, uliul porumbar, cocosul de munte si sticletele. Desigur, toate acestea, dar si multe altele le poti crede citind, insa cel mai bine afli povestea muntelui chiar de la el insusi… atunci cand te cheama. (Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Ceahlaul_Muntele_Sfant_al_Romaniei_si_legendele_sale/1]}
