Cetatea Neamtului, ctitorie a lui Petru I Musat, ridicata pe culmea Plesului, la o inaltime de aproape 1.000 de metri, asa cum ii sade bine unei cetati, este construita din piatra de rau, piatra de cariera si roca luata chiar din stanca de la baza dealului pe care se afla situata.
Daca atunci cand am fost ultima oara nu stiam nimic despre istoria acestei cetati si nici nu am putut afla la fata locului, incercand sa descoperim din ruinele existente reminescenta vremurilor asternute peste ea, de data aceasta am ramas placut impresionat de modul in care noi, romanii, am inteles sa ne pastram valorile cultural-istorice, sa le dam atentie cum se cuvine, sa ne mandrim cu mostenirea noastra si aici imi vin in minte (citez din memorie) cuvintele marelui nostru voievod Stefan cel Mare, in timpul caruia Cetatea Neamt a cunoscut o noua perioada de constructie: Moldova nu este a mea, nu este a ta si nici a voastra, ea este a urmasilor urmasilor nostri.
Este imposibil să te afli in trecere prin Targu Neamt si sa nu te urci la Cetate, macar pentru drumul parcurs in aerul curat de munte, daca nu pentru privelistea superba pe care o ofera.
Ajunsi la baza Cetatii, am urcat nerabdatori sa o vedem restaurata, dupa vremurile zbuciumate trecute peste ea, in care a respins cu mandrie atacul trupelor maghiare, otomane si poloneze, pradata insa de tatari, refacuta in timp de Ieremia Movila, reamenajata de Vasile Lupu si lasata mai apoi in paragina, asa cum o stiam eu.
Nu ai nevoie de pliante, nu ai nevoie de ghid, Cetatea cuprinde in ea toate informatiile de care ai nevoie pentru a cunoaste istoria ei, prin panourile explicative aflate peste tot si prin zidurile care vorbesc…
Inainte de a traversa podul arcuit sustinut de cei 11 piloni inalti din piatra, care avea aceasta forma pentru a diminua elanul atacatorilor, acestia fiind nevoiti sa isi mute scutul dintr-o mana intr-alta, am admirat zidurile exterioare inalte de peste 20 de metri.
Intrand in curtea interioara prin poarta Cetatii, ce are deasupra stema Moldovei, dupa ce am traversat puntea ce se ridica in caz de nevoie pentru a intrerupe legatura Cetatii cu podul, dar si dupa ce am trecut de capcana cu trapa denumita «cursa de soareci», am inceput vizitarea din Turnul de nord-vest, trecand prin sala de sfat si judecata, un loc folosit ca «scaun si sfat domnesc», dar si pentru judecarea diverselor pricini (folosita de inalti boieri, dregatori şi parcalabi, alaturi de Domn), in care se afla o masa lunga din lemn, inconjurata de scaune din lemn cu spatar inalt si care ne prezinta istoria cetatii prin plansele expuse pe pereti si in care se afla un portret al lui Stefan cel Mare. Tot in aceasta incapere exista o vitrina cu un buzdugan, un topor si o sabie, dar si alta cu un luptator in armura. Au urmat apoi iatacul si camera de taina, unde am admirat soba din teracota smaltuita cu elemente decorative inedite: o stea cu opt colturi, o nimfa cu două cozi de peste, un cerb, rozete, aceasta sfarsindu-se ca si cetatea, in creneluri. Tot in camera de taina intalnim o masa rotunda din lemn, la care stau cativa dregatori, asteptandu-l probabil pe voievod sa se alature pe tronul aflat aici pentru a discuta problemele tarii, peretele rece fiind infrumusetat cu o blana de urs…
Am coborat mai apoi in sala armelor, unde am vazut scuturi si sulite, afland aici despre armamentul si tehnica militara folosite, despre armele ofensive si cele de aparare, tragand un ochi si spre iesirea secreta, continuandu-ne traseul pe partea cealalta, in turnul de sud-est, incepand cu etajul, unde am văzut neagra temnita, unde erau aruncati infractorii si tradatorii, care mureau aici de foame si frig, mergand apoi spre incaperea unde se afla expozitia foto-documentara cu etapele restaurarii cetatii, apoi spre Paraclisul Sf. Nicolae, unde culoarea rosu aprins a catapetesmei si a portilor imparatesti, dar si in combinatia stranelor, contrasteaza puternic cu zidurile gri ale cetatii, iconostasul original aflandu-se la Muzeul Manastirii Neamt, dupa cum aflam aici. A urmat apoi o camera de locuit, dar si una numita camera domnitelor.
La parter se afla bucataria, amenajata cu o masa cu scaune din lemn, un blid si cateva ulcioare, o soba si trei-patru taburete, camera de provizii, plina de butoaie, monetaria, pentru ca trebuie sa stim ca aici a functionat si o monetarie clandestina, camera parcalabului, inchisa vizitarii, si inchisoarea, care are cativa detinuti, unii legati cu lanturi, acompaniati de soareci, incercand sa ne faca sa realizam conditiile vitrege de detentie la care erau supusi autorii diverselor infractiuni.
Cu siguranta ca o vizita la Cetatea Neamtului, una dintre cele mai puternice cetati ale Moldovei, ne ajuta sa intelegem istoria tarii noastre si a domnitorilor ei iscusiti, simtindu-ne mandri ca suntem romani! (Ovidiu Grigore)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Neamt/1]}
