Fie iarna, fie vara, orasul meu din inima Lantului Carpatilor atrage turisti din toate colturile tarii si din toate partile lumii. Sezonul zapezii s-a incheiat de ceva vreme in orasul de sub Tampa, desi abia pe la inceputul lunii mai panoul domeniului schiabil din Poiana Brasov, aflat jos, in Livada Postei, ne anunta acest lucru. Partiile sunt mai largi astazi si au inceput sa isi faca loc si pe alte fete ale versantilor din Muntii Postavaru, in dauna brazilor, fagilor si molizilor care pareau pentru noi toti eterni!
La inceputul lui 2009, puteam doar sa ne imaginam ca dezvoltarea statiunilor de schi poate duce la periclitarea speciilor si habitatelor prioritare din regiunile inalte ale Carpatiilor. Acum acest lucru s-a intamplat, iar compromisul a fost facut. Erodarea versantilor, ariditate si desertizare pe timp de iarna sau vara, lipsa zapezii odata cu inceperea sezonului de iarna, taierea padurilor ce au un rol principal in stocarea si conversia poluantilor – toti acesti factori sunt doar cativa dintr-un tot unitar al schimbarilor. Inca o data, ca si in cazurile exploatarilor miniere sau forestiere, interesul economic a primat celui ecologic, de fapt, se joaca intr-o alta liga, daca imi permiteti folosirea unei expresii din sport.
Desi privite in general ca zone putin favorabile asezarilor umane cu activitati economice permanente, tinuturile muntoase atrag in prezent numeroase investitii pentru turism, hidroenergie si cai de comunicatii. Acestea au condus la aparitia unor noi amenintari la adresa habitatelor din aceste zone, care, cumulate cu efectele distructive (desi de intensitate mai scazuta) ale activitatilor traditionale, pun sub semnul intrebarii continuitatea existentei acestor habitate fragile. Zona limitrofa orasului Brasov nu face exceptie. Astfel contribuim fara sa ne dam seama la schimbarea definitiva a mediului, iar aceasta schimbare nu poate fi decat in rau…
Pentru a contrabalansa, luptam cu totii pentru a avea un mediu mai sanatos, fiecare dintre noi dupa puterile proprii, incercam sa speram la o lume mai buna in sens larg, prin putinul ajutor adus mediului in care traim. Alaturi de cluburi montane, cluburi de ecoturism si protectia mediului, in frunte cu asociatii precum WWF-ul, putem gandi si aplica masuri speciale de administrare a zonelor protejate prin care se doreste conservarea speciilor si habitatelor, dar si desfasurarea in paralel a activitatilor umane, cum ar fi agricultura, vanatoarea, exploatarea forestiera, intr-un mod compatibil cu masurile respective.
Asadar sa ne bucuram cu totii ca traim in orase frumoase, in mijlocul unor munti frumosi, sa ingrijim si sa curatam mediul, iar acesta ne va rasplati cum stie mai bine: de la peisajele citatidine admirate de la umbra intr-o dupa-amiaza torida de iunie si pana la un pisc din Piatra Craiului care abia asteapta sa il cucerim dupa un drum greu, dar aducator de atatea si atatea placeri… (Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Din_maretiile_tarii_Brasovul_verde/1]}
