Conform oricarei doctrine, statul are menirea de a apara dreptul la viata al propriilor cetateni si… dreptul lor la o viata decenta. Aceasta presupune, mai intai, dreptul lor la sanatate. Apoi dreptul lor la bunastare. In acerba concurenta actuala este esentiala capacitatea liderilor unei tari, a performantei lor, atat in relatiile internationale, cat si in gestionarea afacerilor interne. Astazi, ne confruntam deja cu consecintele inchiderii spitalelor din aceasta primavara. Iar consecintele sunt cu adevarat tragice pentru zeci si sute de mii de oameni, de care insa nu se intereseaza nimeni, a caror suferinta sau a caror moarte ar fi putut fi evitate, daca acele spitale ar mai fi existat. In multe cazuri au fost compromise investitii majore din anii precedenti.
In aceste conditii, este insa absolut de neinteles faptul ca in momentul de fata ne gasim in fata perspectivei unei noi campanii de inchideri de spitale. Inchiderea oricarei unitati spitalicesti reprezinta o problema grava, dar faptul ca in momentul de fata este periclitata chiar existenta Institutului pentru Boli Cardiovasculare prof. dr. C.C. Iliescu, din cadrul Spitalului Fundeni din Capitala, depaseste deja orice imaginatie.
In prezent, acest spital asigura peste 70% din urgentele cardiovasculare din Romania. Discutam despre peste 1.200 de pacienti internati si alti 3.000 tratati ambulator in fiecare luna. Este cel mai performant spital de specialitate din Romania, cu un personal cu o calificare si cu performante invidiate de multe clinici de prestigiu din lume. Iar problemele cardiovasculare afecteaza cel mai mare numar de romani si sunt responsabile de cel mai mare numar de decese. Prin inchiderea acestei unitati de excelenta nu afectam doar populatia unui areal restrans, ci intreaga populatie a Romaniei.
Si nu este doar vorba despre cei afectati de boli cardiovasculare. In permanenta se invoca lipsa fondurilor. Insa multe state obtin venituri importante din ceea ce se numeste turismul medical, adica de la bolnavii din alte tari care vin sa se trateze in tara respectiva. Ce starneste acest interes? Competenta medicilor, calitatea serviciilor medicale si costurile mai reduse. La noi, a inceput deja de mai multi ani sa se inregistreze un astfel de interes in domeniul stomatologic. Sunt insa multe motive care nu permit, din pacate, o dezvoltare rapida a acestui domeniu. Un domeniu de maxim interes si cu o frumoasa traditie o reprezinta si zona balneoclimaterica. Din pacate, infrastructura, care este la pamant, si spatiile de cazare distruse nu permit nici dezvoltarea acesteia, cu toate ca natura ne-a pus la dispozitie un patrimoniu de exceptie.
Scoala romaneasca de medicina, excelenta in perioada interbelica, nu a reusit sa fie distrusa nici de comunisti. Calitatea ei s-a reflectat in numarul extrem de mare de studenti straini care veneau sa studieze in Romania, inclusiv din tari europene. Iar acest interes a marcat si el venituri semnificative pentru statul roman. Cu un minim efort, centre de excelenta, precum Spitalul Fundeni, ar putea sa se inscrie pe aceeasi directie, ele devenind surse importante de venit la bugetul statului. Dar, in orice afacere, trebuie, in primul rand, sa investesti pentru ca apoi sa obtii profit. Noi in schimb facem tot ce putem pentru a distruge si ce avem. Daca se ajunge cu adevarat la desfiintarea unui astfel de spital, in general a centrelor de excelenta, discutam intr-adevar de un adevarat genocid si de grave masuri de subminare a interesului national. Si nu sunt cuvinte aruncate in vant. Si chiar daca, sa speram, macar in ceasul al doisprezecelea, acest centru de excelenta va fi salvat, oricum s-a savarsit un rau incalificabil. Un centru de excelenta are nevoie de stabilitate si de predictibilitate. Ce bolnav e oare fericit sa apeleze la o unitate spitaliceasca in care nu stie daca maine vor mai fi bani sa i se puna o perfuzie?! Ce specialist poate fi fericit sa lucreze intr-o unitate in care risca sa fie compromis de iresponsabili care saboteaza activitatea centrului, el neavand nici o posibilitate sa contracareze masurile acestora?! Cum e posibil ca bugetul pe luna noiembrie a unui astfel de centru sa fie de cateva zeci de lei?! Iar din decembrie – buget zero?! Sa ne miram ca mereu mai multi urmeaza indemnurile primite si se pregatesc sa plece? Intrebarea este – ce ramane in urma?
Nu mai putin grave sunt ceea ce am putea numi inadmisibile accidente, caci altfel ar trebui numite acte criminale, situatiile din ultima perioada in care bolnavii de HIV si nu numai au fost lasati fara tratamentul indispensabil supravietuirii, tratament asigurat gratuit de legislatia romana si de prevederile internationale. Si nu trebuie sa uitam ca prin aceasta condamnam efectiv la moarte niste oameni si crestem in acelasi timp riscul de imbolnavire al altora, fenomenul fiind oricum destul de prost tinut sub control in Romania. Din pacate, aceste lucruri par sa nu intereseze pe nimeni. Pentru a nu mai vorbi despre faptul ca nimeni nu e tras la raspundere.
Astfel, in loc sa investim in sanatate, tinand cont si de respectarea dreptului fiecaruia dintre noi la sanatate si la viata, dar si de interesele economice, noi distrugem acest sector si perseveram in acest demers iresponsabil. Iar interesele economice pot fi majore. In primul rand, e mult mai ieftin sa tratezi o boala de la primele simptome sau – si mai bine – sa o previi. Apoi costul bolii, prin incapaciatea de munca, este major. Si – nu trebuie uitat – in absenta capacitatilor de tratament proprii, in tara, conform reglementarilor europene, bolnavul trebuie sa poata beneficia de asistenta medicala intr-o alta tara din comunitatea europeana. Poate ca preferam sa suportam aceste costuri… In fine, in loc sa ne dezvoltam sistemul propriu de sanatate, pentru a oferi noi astfel de servicii, ne indemnam medicii si asistentele medicale sa plece din tara. A facut cineva un calcul, cat pierdem in acest fel din costurile scolarizarii lor?! Dar costurile mult mai grave date de deteriorarea starii de sanatate a populatiei, deteriorare evidentiata de toate statisticile ultimilor ani? Prestigiul Romaniei se prabuseste de la o zi la alta. Daca ne distrugem si putinele centre de excelenta care au mai supravietuit si continuam sa ne indemnam oamenii capabili de performanta sa plece, vom sfarsi prin a ne pierde insasi fiinta nationala… Nu pot atunci sa nu ma intreb cine are oare acest interes? Dar, mai grav, nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva ne-am pierdut-o deja? Caci altfel imi este imposibil sa inteleg pasivitatea cu care asistam cu totii la aceasta… adevarata executie nationala. (Axente Sever, Foto: Stock.XCHNG)
