Din Romania copilariei mele tin minte cozile la care stateam pentru lapte, paine, ulei, portocale, tin minte rafturile pline cu creveti si conserve de peste, tin minte ca ma jucam in fata blocului cu puzderia de copii de varsta mea. Tin minte ca mai ales in timpul vacantei de vara erau zile in care ieseau toti copii la joaca si cele trei banci din fata blocului deveneau neincapatoare pentru toti, mai ales cand ne jucam Fete, Filme sau Baieti sau Telefonul Fara Fir. Apoi ne mai jucam Leapsa, Pititea, multe jocuri frumoase care ne ocupau timpul nostru de copii.
Copilaria mea a fost plina de joaca si de bucurie, lucru de care copiii nostri nu se mai pot bucura in aceeasi masura, pentru ca nu mai sunt asa multi copii, iar vremurile s-au schimbat, acum copiii sunt atrasi mai mult de calculator.
Dar, in copilaria mea, am fost si pe la tara, am muncit asa cum muncesc oamenii de acolo si am invatat sa vorbesc cu fiecare astfel incat sa ma inteleaga, astfel incat, dupa cateva zile petrecute intr-un loc, faceam parte deja din peisaj. Am cunoscut oameni cu putine clase, cu vocabular mai sarac, dar m-am inteles cu ei, pentru ca erau oameni cu bun simt. Si asta am invatat acolo, ca educatia nu este substitut pentru bun simt sau ca nu se confunda neaparat cu acesta. Am invatat, mi-a placut sa citesc, mi-a placut scoala… Tin minte ca intr-o zi, cand veneam de la gradinita cu tata, l-am intrebat asa, din senin, cand ma duce la scoala, ca sunt nerabdatoare si nu imi mai place la gradinita. Eu asa am fost, mi-a placut mereu sa invat.
Astazi, sunt un om calit, un om care a invatat multe de la viata, dar cel mai important lucru pe care l-am invatat este acela ca nu trebuie sa ne pierdem umanitatea si credinta. Acestea sunt lucrurile de baza care ma ajuta in orice fac, iar atunci cand vad un copil cum se joaca, imi aduc aminte de copilul care eram si copilul care se mai afla acum in mine, insa schimbat, si matur in gandire.
Dimineata, ma uit in oglinda si imi place ceea ce vad, imi place pentru ca mi-am urmat visele mereu, am stiut de la inceput ce imi doresc, de cand am luat stiloul, rujul si banii de pe tava cand mi-au taiat motul, pana astazi. Am urmat liceul unde am vrut sa studiez, facultatea, meseria pe care am vrut sa o practic, am gasit iubirea la care tanjeam altadata, iar acum visul meu se rezuma la un copil. Revin deci la copilarie, copilul din mine isi doreste un copil al sau, propriu, pe care sa-l iubeasca si sa-i ofere tot ce are mai bun, mai frumos si sa-l invete multe lucruri folositoare. (Alina Panait)
