Dora D’Istria. Uimitoarea Printesa a fost cantata de poeti, a fost apreciata de critici, ziarele din lumea intreaga publicau scrierile sale. A calatorit foarte mult prin Europa si in cele doua Americi. In Germania, in Austria, la Venetia, in Prusia, in Rusia, in Elvetia, in Belgia, Franta, Grecia, din nou in Italia. In 1885 merge in Belgia. Acolo ea incepu cariera sa literara publicand la Bruxelles La vie monastique, descriptiune a vietei orientale, atunci aproape necunoscuta. Elena Ghica, viitoarea Dora D’Istria, fiica a marelui ban Dimitrie Ghica, s-a nascut la 3 februarie 1828, iar biografii sai sunt de acord in a descrie inteligenta sa superioara si gratiile care o faceau sa fie un pretios ornament al curtei unchiului sau Alexandru Ghica Voda, care la 1834 succedase la domnia lui Grigorie IV, spune Bartolomeo Cecchetti in Viata si operele Principesei Rlena Ghica-Koltzoff-Massalski – Dora D’Istria.
Inteligenta superioara, lipsita de prejudecati, in primele sale studii nu se potrivi cu impiedicarile pedante ale metodei, ci o intrecu, invingand in curand pe magistrii sai. Pe cand gimnastica ilumina senina frumusete a acelor forme cu aureola fortei, mintea sa se inalta de la regulele gramaticale la simtul intim si la meritele mai ascunse ale scriitorilor, in istorie recurgea la izvoare, si cunostea in perfectiune noua limbi, putand astfel sa aprecieze si sa guste cele mai bune opere din literatura antica si moderna. La cunostintele sale serioase se adauga si dezvoltarea imaginatiunei, si calatoriile sale erau pentru dansa o ocaziune pentru observatiuni adanci si folositoare.(…) La 15 ani ea fu in stare sa traduca Iliada. Putin dupa implinirea varstei de cinci ani ea fusese initiata in limbile latina, greaca moderna, germana, engleza, italiana. Cultiva poezia, muzica; manuia armele, si tare in a inota, putu sa scape pe institutoarea surorei sale mai mari, aruncandu-se intr-o noapte intunecoasa intr-un lac de langa Moscova. Asemenea Rusia si Grecia o salutara ca perfecta si neobosita calareta. In 1855, aproape normal pentru ea, face o ascensiune pe varful Moench (4.108 m altitudine), din Elvetia, ea fiind prima romanca viteaza care face o ascensiune in Alpi. Din Rusia in Elvetia, de la societatea boiarilor la cea a umililor, dar puternici aparatori ai muntilor patriei. Si unul din acele inalte piscuri (Moench) privia peste putin pe indrazneata calatoare, care cu toate gheturile si cu toata osteneala, se suia pana in varf, plantand acolo stindardul Romaniei.
A fost membra a multor academii, societati savante, institute, asociatii din Grecia, Italia, Turcia, Franta, Austria sau Argentina, a colaborat cu numeroase reviste. Opera sa a fost variata, ea cuprinzand teme de istorie, politica sociala, economie politica, religie, feminism, poezie populara sau pagini de istorie, etnografie, etnologie şi folclorul popoarelor din Balcani, publicate in limbile franceza, italiana, greaca, rusa, germana şi engleza. Les iles ioniennes şi La nationalite roumaine d’apres les chants populaires, publicate in Revue des deux mondes, revista cu care a colaborat pana in 1873, Excursions en Roumelie et en Moree, publicata, in 1863 la Zurich şi Paris in memoria domnitorului Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, ucis de otomani s.a. Unele dintre lucrarile ei au fost publicate in Romania, in 1876-1877, in volumul Operile principesei Dora d’Istria, traduse de Grigore Peretz, cu o introducere a biografului ei Bartolomeo Cechetti.
A fost o feminista convinsa, multe dinstre scrierile sale abordand femeia: Despre femei de o femeie 1865; Femeile in Occidinte, 1860-1861; Femeile din Asia, Femeile forte si multe altele. (Simona Lazar)
Puteti citi continuarea pe antenasatelor.ro
