Pentru cei din exterior, exista mereu solutii alternative, decente, la ceea ce a ales Gina sa faca cu viata ei. In acest moment, s-ar putea spune ca nu mai e stapana pe propria existenta, intrucat nu ea isi gestioneaza deciziile, ci o fac altii, cei de sub tutela carora nu reuseste sa iasa. Sunt oamenii pentru care ceilalti nu sunt decat un mijloc de a face bani. Gina a plecat de acasa pe cand avea doar 14 ani, uluita de promisiunile unui tanar care parea desprins din basme. A dus-o la oras, unul indepartat, departe de batrana ei mama, si acolo, in locul unei iubiri perfecte, a intalnit un grup de oameni pentru care ea a devenit o marfa, i s-a pus un pret si a fost vanduta (cu bani destui de multi la inceput). Acum Gina are 24 de ani. Imi spune ca a fost plecata si in afara, vanduta in Franta, apoi revanduta in Olanda si Italia.
– Majoritatea oamenilor de treaba ma intreaba de ce nu fug, de ce nu merg la Politie, imi spune ea, invartind cateva bratari colorate pe deget. De ce sa mai fug acum, cand e prea tarziu, unele dintre noi, cele care au incercat sa fuga, au fost batute groaznic, mutilate si puse la cersit. Nu se poate scapa de acesti oameni asa cum credeti voi, nu e asa de simplu.
– Dar daca ai da timpul inapoi…
Gina incepe sa rada atat de tare si atat de fortat, incat imi dau seama ca urmeaza sa izbucneasca in lacrimi. Uneori isi imagineaza cum ar fi fost viata ei daca s-ar fi casatorit cu un baiat din satul ei si daca ar fi ramas acolo, la tara. Ar fi avut, cel mai probabil, o casa plina de copii si multe greutati, insa ar fi dus o viata normal, si atunci cand vorbeste despre asta, Ginei i se intuneca privirea. Ca sa poata supravietui, a devenit vulgara, dura, o femeie care pare sa nu gandeasca, dincolo de ceea ce face pentru angajatorul ei. In interior insa, Gina inca mai viseaza la o casa plina de copii, un brad ornat cu globuri colorate si o masa tihnita de Craciun sau alte sarbatori. Insa ea crede ca n-o sa aiba asta niciodata. Spune ca ii cunoaste prea bine pe proprietari si ca nu ar scapa niciodata cu viata din mainile lor daca ar incerca ceva. Imi povesteste despre una din fetele care nu au mai suportat abuzurile si violentele la care era supusa si a plecat sa spuna totul la Politie. Dupa cateva zile a vazut-o cersind in fata unui bar, cu chipul vanat si cu trupul plin de vanatai. De atunci, Gina a realizat ca nu poate sa aiba incredere in nimeni.
La fel ca ea sunt mii de femei, unele constranse sa se prostitueze, altele facand asta pentru ca nu vor sa faca altceva. Un singur lucru am observat: toate sunt ferm convinse ca nu ar putea sa mearga mai departe facand altceva, datorita mentalitatii societatii in care traim, datorita faptului ca li s-a spus pentru prea mult timp ca sunt inutile si incapabile de a face altceva.
Femeile ca Gina sunt foarte usor de judecat, de fapt sunt foarte putini cei care nu le judeca, iar in societatea actuala, cea super-comunicativa si dispusa la a integra diferite segmente problematice, este totusi foarte dificil sa treci peste faptul ca cei din jurul tau iti pun o eticheta. Daca Gina ar simti ca ajutorul societatii este real, nu doar scris in sute de studii si statistici, atunci, poate ca ar incepe sa inteleaga ca dincolo de cei care se cred stapani pe viata altora, exista si oameni dispusi sa acorde ajutor neconditionat. Poate ca, in loc sa se dezbata problema legalizarii prostitutiei, ar fi necesar intai un program de consiliere, o campanie de informare. Multe sunt analfabete, nu stiu decat ceea ce li se spune, asadar nu au alta viziune asupra vietii decat aceasta.
Din pacate, cei aflati la putere sunt mult mai preocupati sa vanda tara, bucata cu bucata, decat sa se preocupe de problemele reale, iar acestea sunt multe si atarna greu de umerii nostri, ai romanilor simpli. Din superficialitatea lor, nu numai ca problemele concrete nu dispar, dar se accentueaza pe zi ce trece, iar noi ramanem cu o Romanie despre care se poate vorbi in romane stufoase, numai la negativ. Am ajuns oare, noi, romanii, sa ne lasam atat de jos? Nu ne mai recunoastem oare adevaratele valori? Nu mai punem pret pe problemele interne, lasam prostitutia, cersetoria sau traficul cu droguri sa ne fie embleme intr-o lume in care tarile mari cumpara la propriu tot ce e mai bun din tarile mici, lasandu-le doar cu partea neagra si sumbra? (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
