Romanii folosesc, pe langa calendarul oficial, recunoscut de stat si Biserica, un calendar neoficial – calendarul popular – creat de popor si transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul bisericesc oficial si de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate pe saptamani si luni, calendarul popular indica timpul optim pentru arat si semanat, pentru petit si logodit, pentru mostenirea stramosilor sau aflarea ursitei etc. Sarbatorile si obiceiurile populare, care au loc in decurs de o zi sau de mai multe zile, sarbatori diurne sau nocturne, cu data fixa sau mobila, dedicate divinitatilor calendaristice, oamenilor, animalelor, pasarilor, plantelor, fenomenelor terestre si cosmice sunt cunoscute si respectate, in unele zone etnografice, pana astazi. Unele au preluat numele sfintilor crestini, altele nu au nici o legatura cu crestinismul („Caloianul”, „Paparuda”, „Dragaica” etc.) Divinitati mostenite de la substratul autohton, trac si greco-dac, cele imprumutate si similate de la greco-romani si popoarele orientale, cat si creatiile mitice stramosesti si romanesti alcatuiesc un original panteon.
Acest text l-am gasit in perioada Craciunului si l-am salvat in calculator pentru ca mi s-a parut destul de interesant, mai ales ca sarbatorile de iarna se pierd usor-usor si trebuie sa facem ceva sa le salvam, mai ales ca sunt traditii stravechi care sunt strans legat de originea poporului roman.
Va trimit acest text ca sa facem ceva sa nu ne pierdem personalitatea pentru ca tindem sa impumutam de la occidentali traditiile lor. (Luminta Tudosa)
