Atata zbucium zi de zi… Tare-as mai fugi de aici! Dar unde? Ei, nu zambi asa de larg si nu te astepta sa-ti pomenesc nici de Insulele Canare, nici de Sydney, nici de Tara Soarelui Rasare!
As ignora vantul si disconfortul deplasarii pe un drum in lucru doar ca sa evadez la Santa Mare! Da, e „doar” acea localitate din judetul Botosani, la granita cu judetul Iasi. Nici nu stii cata viata incape acolo! Si cata taina…
Te-as lua cu mine si te-as lasa sa te minunezi de varietatea reliefului de aici: curgerea, cand lina, cand tumultuoasa, a Prutului saruta matern sau patimas prundul; holmul (asa-i spun localnicii), desi e format in urma alunecarilor de teren, te face sa te inclini in fata maretiei lui, iazurile, mustind de peste vara, te invita la o baie invioratoare sau la un gratar „fara solzi”. Iar pasarile, daca le-auzi o data, nu le mai poti uita nici macar in anotimpul in care stau pitite in cuiburile lor, incalzindu-si sufletul. Umbra castanului din fata bucatariei de vara iti lasa acum loc sa privesti cerul, sa-l vezi cum isi sclipeste argintul in zarea inserarii…
Nu-i vei putea da uitarii nici pe oamenii de aici. Sa-i vezi cum iti povestesc de fiecare salcam din sat, de fericitul care l-a plantat, de feciorul care l-a curatat de s-a facut atat de inalt si drept, de durerea ce l-a sfasiat cand a fost nevoit sa aleaga intre el si peretii casutei sale… Sa-i vezi cu cat drag leaga ate de martisor in crengile pomilor din curte, ca sa vina primavara mai repede si sa rodeasca imbucurator.
Abia acum ai priceput de ce fug atat de des de aici. Fug de cate ori mi se lasa ragazul. Si fug in fiecare zi: cu gandul!
Te-astept si pe tine cu drag! (Lacramioara Maxim)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Locuri_dragi_din_Romania/1]}
