Zile intregi am asistat la previziuni, discutii si intrebari. Ce se va intampla la Galati? Dunarea risca sa depaseasca cotele istorice. Siretul le-a depasit deja. Cele doua viituri se vor intalni la Galati. Au trebuit sa moara oameni, unul dupa altul, sa fie inundate sate si orase, sa fie luate de ape, sosele, poduri si cai ferate. Majoritatea acestor nenorociri puteau fi evitate, daca macar acum, odata cu inceperea inundatiilor, oficialitatile s-ar fi mobilizat. Dar nu le-a interesat… In sfarsit, dupa o saptamana de discutii si de nenorociri au aflat si oficialitatile. Riscul de a vedea Galatiul sub apa este imens. Politicienii se plimba prin zonele inundate, nu stiu nici de ce s-au dus acolo si nici ce au de facut, iar de Galati parca nici nu au auzit.
In cele din urma, cu greu s-au hotarat sa mobilizeze 1.500 de oameni pentru a ridica in patru zile un dig de mai multi kilometri lungime si cu o inaltime de 1,5 metri. Vor reusi oare? Nu stie nimeni! Daca nu vor reusi sa realizeze un dig capabil sa si reziste, au gasit si un plan B. Sa sparga un dig existent pentru a inunda mai multe localitati si a salva astfel Galatiul. De ce nu s-au apucat mai de mult de treaba? De ce nu mobilizeaza mai multi oameni? Intrebarea vizeaza, de fapt, astazi, un subiect extrem de dur. Ii pasa cuiva de aceasta tara si, in special, de aceasta populatie? Ultimele saptamani tind sa demonstreze un lucru cumplit. De fapt, singurul lucru care ii poate interesa pe politicieni sunt voturile. Viata oamenilor nu are nici o valoare. Bunurile, chinul si umilintele lor cu atat mai putin. Investitiile incepute in 2008 au fost oprite. De mai bine de un an de zile nu s-a mai facut nimic. Inundatiile ne-au pasuit un an, dar acum au lovit din nou. Si nimeni nu stie inca ce ne mai asteapta, pentru ca ploile inca nu s-au oprit. De ani de zile discutam despre faptul ca atat Dunarea, cat si Siretul au neaparat nevoie de un spatiu natural de revarsare care sa poata atenua viiturile. Aceste spatii existau sub forma baltilor ce se inundau in fiecare an in lunca raurilor. Au fost desecate acum cateva zeci de ani pentru a castiga terenuri arabile. Se stie de mult ca aceste terenuri trebuie sa-si recapete functionalitatea normala. S-au facut studii si planuri, majoritatea definitivate in 2008, dar nu s-a facut nimic.
Dupa ce ne-am ocupat de sali de sport sau cine mai stie ce alte initiative de moment, ne gasim dupa 23 de morti si sute de case acoperite de ape, picati parca din luna si riscam sa pierdem un oras. Puteam apela si la fonduri europene, dar astea se vede ca nu ne plac, pentru ca nu ne putem infrupta din ele dupa bunul plac. Sa vedem ce se va intampla si, mai ales, daca va plati cineva pentru aceasta imensa nepasare care a dus la atatia morti si atata suferinta… Cum se va termina lupta pentru Galati? (Minodora Serban, Foto: Catalin Ovreiu)
