Femeile din viata mea… ar fi mama si bunica. Mama? Uff, cat de mult o iubesc! Cand eram mai mica ma certam cu ea, imi ziceam Ce stie ea?, dar acum imi dau seama cat de multa dreptate avea, cat de mult mi-ar fi placut sa fi asculat mai mult de ea. Insa trecutul e trecut si trebuie sa il acceptam asa cum e. Ea niciodata nu mi-a raspuns cu aceeasi moneda cand ii spuneam pe un ton ridicat sa ma lasa in pace, Pleca si ma lasa in pace!, dar in interiorul ei stiu ca numai liniste nu avea… Mereu a stiut sa ma astepte cu bratele deschise cand ma dadeam cu capul de pragul de sus. Nu mi-a spus niciodata Vezi ca am avut dreptate?!…
O mama stie cum sa isi linisteasca nazdravanii… Mami, te iubesc! Tu esti singura mea mama. Niciodata mama lui nu va fi mama mea. Tu mi-ai dat ceva ce numai tu mi-ai putut da, viata.
Buni? Uff, cati nervi ii facem si ei! Era vaduva si avea si doi copii minori, plus pe mine si pe fratele meu pe capul ei, dar niciodata nu se vaita. Pentru mine este un exemplu de femeie fidela si care a dus totul singura pana cand am crescut si e normal ca acum noi sa o ajutam. Va iubesc pe amandoua. Mami, buni… Toata lumea sa o stie. Cuvintele nu sunt de ajuns ca sa va spun cat insemnati pentru mine. (Ana Maria Vasilescu)
