Alte maicute aveau alte preocupari: sa faca de mancare, sa ingrijeasca animale: porci, vaci si vitei sau copii abandonati de parinti. Acesti copii erau educati de o maicuta-invatatoare. Existau si maicute cu facultate, care erau contabile, secretare sau urmau o a doua facultate. Dumnezeu m-a ajutat sa descopar adevarata valoare a acestor asezari retrase, departe de lumea risipita in profane: adevarata valoare este munca impletita cu rugaciunea!. Acest loc este presarat cu traditii, care s-au pastrat datorita faptului ca au existat si inca mai sunt oameni credinciosi: una dintre traditii se refera la fantana de la Hopagi, locul unde Sfantul Ghelasie s-a rugat si, facand de trei ori semnul Sfintei Cruci cu toiagul, lovind cu el in pamant, a iesit apa. Izvorul exista si astazi.
Linistea mi-o regasesc de fiecare data cand ma gandesc la Ramet. Ce poate fi mai frumos decat locul in care exista pace…
Muntii inconjoara manastirea acolo unde este capul Sfantului Ghelasie! Mii de oameni vin anual si se inchina acolo! Maicile sunt foarte harnice si ospitalitatea este cuvantul de baza care le caracterizeaza. Mancarea de post este cea mai sanatoasa! Se poate sta acolo trei zile, fara sa platesti sau sa faci altceva decat sa participi la sfintele slujbe. Locul manastirii poate fi o atractie turistica extraordinara! Exista si pensiuni, dar si oameni credinciosi si harnici, bucurosi de oaspeti, la care sa fiti cazati! Dar la manastire aveti posibilitatea sa vizitati si interesantul muzeu, sa va plimbati pe aleile inconjurate de flori, vara, sa vorbiti cu maica stareta sau cu un parinte duhovnic. Pe drumul de la Teius, din judetul Alba, veti gasi un indicator inspre Ramet! Dumnezeu sa va calauzeasca pasii! (Ionela Mates)
Situata pe Valea Geoagiului, in sudul Carpatilor Apuseni, aproape de biserica fostei episcopii din Geoagiu de Sus, Manastirea Ramet apare ca un palat din povestile cu zane. Cand am ajuns acolo pentru prima data, am fost profund impresionata de maretia cladirii bisericii si de statornicia stancilor. Ce sa mai spun de ceea ce am vazut in interiorul acestei minunate capodopere din inima Transilvaniei… Imaginea maicutelor care, dupa ce stateau si se rugau in biserica pana la terminarea Sfintei Liturghii, lucrau pana la inceperea rugaciunii de seara, la razboaie, tesand covoare foarte apreciate de straini sau pictau in atelierul din apropierea croitoriei, acolo unde se faceau haine preotesti.