Haosul este ultimul lucru pe care si-l poate dori un om, o societate sau o tara. Din pacate, asta este insa ceea ce se intampla in Romania. Ne cuprinde haosul. Faptul ca legile se cearta intre ele sau incalca chiar Constitutia, cu toate ca este grav si inacceptabil, s-ar putea sa fie tratat de multa lume cu o anumita indiferenta si cu foarte multa superficialitate. Insa o tara in care este ignorata Constitutia si care nu se poate baza pe un sistem legislativ clar si in care legile nu sunt respectate, nici in litera si nici in spiritul lor, nu are nici un viitor. Din pacate, este cazul Romaniei. Si zi de zi ne afundam mai adanc pe acest drum atat de periculos. Problema este ca am ajuns chiar mai departe. In situatia in care statul, adica persoanele care reprezinta institutiile statului, nu mai respecta populatia, nu mai respecta cetateanul, iar acesta la randul lui nu mai are incredere si nu mai respecta nu numai persoanele aflate in diferite functii, dar incepe sa nu mai respecte nici institutiile ca atare. De aici si pana la disolutia statului nu mai este decat un pas.
Haosul se vede pretutindeni. Scolile sunt in frig, spitalele au ramas fara bani, fara medici si asistente, functionarii ameninta sa blocheze finantele statului, iar militarii in rezerva ameninta sa protesteze prin “mijloacele si metodele lor specifice”, in timp ce in administratia de stat e mare suparare ca jandarmii nu s-au luat la bataie cu politistii. Dar, in momentul in care in Parlament furtul votului devenit public se justifica cu nonsalanta ca normal, el reprezentand o cutuma, ce mai poti spune?… Maine, cand un hot sau un criminal va fi prins, va spune si el ca a actionat conform cutumei si ca atare nu e vinovat. Ne-am ales “reprezentanti” in Parlament. E greu sa nu te intrebi, de ce? Era probabil mai eficient si mai ieftin sa alegem niste cai, dupa modelul dat de Caligula, care si-a facut calul senator. Nici acestia nu ar necheza mai aiurea decat voteaza parlamentarii nostri. Doar daca ar fi analfabeti sau patrupede, precum calul lui Caligula, am putea intelege de ce ei trebuie sa voteze o lege dupa cum le face semn un sef de colhoz sau, ma rog, sa-mi cer scuze, un sef de grup parlamentar. Daca toti ridica mana la comanda, nu e mai simplu sa voteze unul singur pentru toti? Si mai vorbim de vot uninominal! In America, acesta este legiferat, atat prin acte normative, cat si prin cutuma lobby-ul palamentar. Si nu acuza nimeni existenta grupurilor de interese. Dar acolo fiecare palamentar in parte trebuie convins sa voteze o lege. O citeste si o discuta indelung cu diferitii lobby-isti pana se decide ce sa voteze. Nu, la noi votul e pe banda. Zeci de legi se voteaza intr-o ora. O lege pe minut. Ce nevoie ai sa stii ce votezi? Te uiti sa vezi ce semn iti face seful. Si, daca acesta greseste si te pune sa votezi pe dos decat vrea un sef mai mare, ce se intampla? Nimic! E simplu, spui ca ai gresit. Si ce daca? Schimbi legea, schimbi votul… Vorba aceea! La nevoie, o schimbi si pe mama!
Nu e vorba doar de cum voteaza parlamentarii, caci la fel voteaza si ministrii. Intai tipa ca e necesara o anumita masura. Apoi voteaza pe dos. Si, in fine, zambesc sagalnic si nevinovat ca au votat gresit… Si, daca insisti, se uita mirat la tine cum poti face atata caz de un lucru de nimic, lipsit evident de orice valoare… Si au dreptate pentru ca, pentru ei, legile nu au valoare. Oricum, la noi, legile se schimba inainte de a se aplica. Am votat anul trecut o lege a invatamantului, am votat o lege a salarizarii unice. Ar fi trebuit sa ramana valabile zeci de ani. Rezultatele unei legi a invatamantului incep sa se vada de-abia dupa zece – douazeci de ani. Nu! Noi le schimbam in fiecare an, chiar inainte de a apuca sa le aplicam. Le schimba chiar acelasi sef de guvern care le-a adoptat. Intr-o tara civilizata o astfel de lege se discuta si se negociaza intre toate fortele politice, tocmai pentu a-i conferi stabiliitate, pentru a fi siguri ca, indiferent cine va veni la guvernare in urma alegerilor urmatoare, legea va ramane neschimbata. La noi nu ai nevoie de astfel de negocieri, pentru ca o schimba chiar cei care au votat-o, la guvernare fiind.
Intr-o tara civilizata orice disfunctie intr-un sistem reprezinta un semnal de alarma si se iau masurile necesare pentru a restabili conditiile normale de functionare. La noi, ard de vii copiii in spital din cauza lipsei de personal si a lipsei de fonduri si… ce facem? Bagam in arest preventiv o amarata de asistenta medicala, cu toate ca stim bine care e problema reala si apoi asistam cu indiferenta cum se inchid pe rand sectiile in cele mai bune spitale de copii ramase si ele fara personal si fara bani. Ne mai trebuie asistenta medicala? Se pare ca nu!
Ne plangem ca natalitatea e scazuta… Oare ce femeie ar vrea sa nasca un copil pentru ca statul sa i-l arda de viu? Dar ce femeie ar vrea sa faca un copil pentru a-l lasa sa inghete intr-o scoala neincalzita sau, daca e la tara, sa-l trimita iarna prin zapada kilometri intregi pana la scoala pentru a avea si animalele salbatice sau cainii vagabonzi o masa frageda? Doar o femeie cu destui bani pentru a naste intr-o tara civilizata si a-si trimite copiii la o scoala dintr-o tara in care omul mai este inca respectat!.. Intrebarea este insa de ce nu ar pleca toata familia, daca oficialitatile, nu numai ca ne indeamna sa plecam, nu numai ca ne cearta ca nu plecam, dar fac tot posibilul ca viata aici sa devina cu adevarat imposibila.
Este o problema care ar trebui sa ne dea cu adevarat de gandit atunci cand haosul incepe sa se instapaneasca asupra acestei tari, pentru ca nimic nu e mai cumplit decat haosul, nici macar dictatura, pentru ca, de fapt, haosul reprezinta cea mai cumplita dictatura. Asa incat sau reusim sa ne facem ordine in propria tara sau, intr-adevar, nu ne mai ramane decat sa plecam… Dar ar fi pacat… Si ne-ar blestema si stramosii din groapa… (Victor Lucian)
