Romania este a mea si eu sunt a Romaniei de 30 de ani. M-a primit cu drag atunci cand mama m-a nascut, mi-a calauzit pasii la scoala, la facultate si m-a facut om bun, cu traditii si ganduri mari printre oamenii calzi ai ei. Azi o privesc prin ochii adultului si ba o cert, caci s-a lasat calcata in picioare de lumea rea, ba o laud, ca e in continuare verde, ba o iubesc, pentru ca in ea mi-am gasit sufletul pereche, ba ii spun ca sunt mandra, ca aici la ea am dat viata unui nou roman – copilasul meu.
Telul meu in viata tocmai ce a rasarit si de acum voi trai pentru si prin copilasul meu cel drag si voi incerca sa il imprietenesc cu Romania, sa il fac sa devina un om bun si sa continue traditia tarii. Sa fie vesel mereu, sa fie muncitor si sa iubeasca precum fac romanii.
Am speranta ca poate copiii nostri o vor face si mai falnica, mai infloritoare si vor culege roadele tarii si le vor arata intregii lumi. Cu bune si cu rele, Romania e a mea asa cum a fost a stramosilor mei, a parintilor mei si va fi pamantul viitorilor nepoti. (Gabriela Dina)
