Romania de maine este o Romanie a generatiilor tinere care vor lupta pentru integritatea acestei tari alaturi de valorile actuale ale caror ganduri si initiative sunt reprimate atat de un sistem politic defectuos, cat si de o conformare si o indolenta care iau proportiile unei atitudini nationale. Tinerii cu veleitati intelectuale isi vor gasi increderea si convingerea ca identitatea de roman poate fi un motiv de mandrie si vor conduce tara catre un viitor curativ. Atat timp cat ramane speranta… oare chiar mai exista speranta in Romania? Da! Exista! Exista in doctorii care isi sacrifica viata urmand o cariera profesionala prea putin lucrativa in Romania, exista in profesorii care se dedica cu pasiune muncii lor si care isi incurajeaza elevii cu potential, exista in oamenii care preiau initiativa in organizatii nonguvernamentale, exista in doamnele amabile din institutiile publice, care te indruma pentru a-ti rezolva problemele pentru care ai apelat la ele, exista in vecinul care te saluta cand de-abia te-ai mutat pe aceeasi strada!
O tendinta bolnavicioasa de promovare a aspectelor negative ne face sa credem ca asemenea lucruri nu (mai?) exista si ne anuleaza orice constiinta a unei directii corecte si a unui comportament civilizat care ofera si merita in acelasi timp respectul nostru. Respect? Din pacate, media, pe langa faptul ca ea insasi este lipsita de substanta, nu aduce pe ecranele televizoarelor si nici pe hartiile de la tipar vreo informatie de calitate.
Tinerii care pleaca la studii in strainatate reprezinta alta speranta. Mintile romanesti se cultiva pe alte meleaguri, insa sufletele raman tot aici, intr-o tara in plina criza sociala, economica, intelectuala, intr-o Romanie care isi inabusa strigatele de ajutor intr-o mare de oameni pe care ii leaga un singur adevar al existentei lor si care poarta in suflet aceleasi cateva cuvinte: „Desteapta-te Romane!”
P.S. Eu insami voi pleca la studii in strainatate. Un val de patriotism m-a indrumat sa scriu aceste randuri si o mica speranta pe care nu o voi pierde niciodata. (Iulia Lumina)