Romania inseamna ACASA, iar de acasa nu as putea pleca, decat in scurte vacante. Recunosc, avem multe de reparat in aceasta tara, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fugim, sa o abandonam pentru niste iluzii frumos ambalate. Avem un numar infinit de motive de a ne iubi patria, cultura si civilizatia in care ne-am nascut. Avem atatea obiective turistice impregnate de istorie, peisaje inedite, locuri pline de farmec care asteapta sa fie descoperite si redescoperite chiar de noi, de ce n-am profita de aceasta ocazie?
Nu, nu as parasi Romania, nici macar in momentele ei de cumpana, asta ar insemna sa fiu o lasa! Romania e tara in care pot sa plang si sa rad in limba mea, fara a ma simti stanjenita de privirile strainilor. De Romania ma leaga amintiri si prietenii la care nu as putea renunta. Aici gasesc, zi de zi, o imbratisare calda, un umar care sa ma sprijine, un zambet sincer! In Romania am marea si muntele, in Romania am dragostea de care am nevoie pentru a trai frumos, in Romania sunt Acasa, iar ca acasa nu e nicaieri!
Voi incheia cu un proverb: Fie painea cat de rea, tot mai buna-i in tara mea! (Valentina Merlici)
