Astazi vreau sa impartasesc cu voi frumusetile Techirghiolului. Dupa o scurta vacanta petrecuta vara trecuta printre frumoasele statiuni romanesti, m-am indragostit iremediabil de tot ce inseamna vechile cetati, frumosul si sacrul Dobrogei. Avem cu ce, dar nu stim cum. Cam aceasta ar fi parerea mea despre ce se intampla acum in Dobrogea. Un imens potential natural, istorie, locuri sacre, mituri, apa, balneo, traditii, amalgam de nationalitati si rituri, locuri minunate si altele nepuse in valoare.
Techirghiol, statiune balneara si atat? Nu, aceasta frumoasa si restransa asezare ascunde istorie, mit, povesti, credinta, mister, cantec si rugaciune. Despre lac. Este cel mai intins lac salin din Romania, renumit pentru namolul cu valoare terapeutica si unul dintre multele locuri din Dobrogea unde poti descoperi specii de pasari protejate. Prima mea vizita a fost usor bizara, intrucat ma plimbam pe marginea lacului si m-am trezit inconjurata de omuleti negri. Erau omuletii de la tratament, unsi cu namol din cap pana in picioare, joviali si sociabili, multi romani, dar si cativa straini printre ei.
Nu departe de lac, neschimbata si nemiscata, simbolul statiunii: Statuia lui Techir. Techir, batranul turc, orb si olog, care s-a vindecat cu ajutorul apei din lac datorita magarului sau cum altfel daca nu incapatanat. Batranul se plimba cu magarul (plini de rani) pe marginea lacului, acesta din urma a intrat in lac si nu mai dorea sa iasa. Batranul a intrat dupa el sa-l scoata si au iesit in final amandoi, cum altfel daca nu vindecati. Batranul vedea si mergea, iar magarul nu mai avea nici o rana. Ca urmare a celor intamplate, lacul a primit numele de Techirghiol, in traducere Lacul lui Techir.
Dupa ce termini de admirat Statuia lui Techir iti recomand sa urci dealul si vei ajunge intr-un loc minunat. Un loc care, si ateu sa fii, te linisteste, te umple de energie pozitiva, iti limpezeste gandurile, te calmeaza, te transforma… Manastirea Sfanta Maria.
Datorita faptului ca am vizitat locul vara, m-am putut bucura de minunatia florilor, a ferestrelor incarcate de muscate, a palmierilor de un verde primordial, de aleile inundate de soare. Aici este locul unde a slujit si a fost ingropat Parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici romani. Curtea manastirii este o oaza de liniste, de relaxare: curata, usor asemanata cu o mica cetate greceasca, din loc in loc banci unde sa te poti odihni si sa poti citi, mirosul florilor ce parca vor sa te adoarma, mirosul lumanarilor si puritatea rugaciunilor. Suntem intr-un spatiu monahal, unde te poti curati sufleteste, te poti inconjura de fapte si ganduri bune, te poti ruga si poti fi altfel.
In mijlocul asezarii este bisericuta din lemn, micuta si rafinata, unde poti merge sa spui o rugaciune, sa gandesti curat si sa meditezi mai mult la cine esti si care-i rostul tau. Din acest amsamblu fac parte si baza de tratament, si un mic muzeu al crestinismului dobrogean. Marturisesc ca din toate atractiile statiunii, aici m-am simtit special.
Serpuim printre stradute si ajungem la Geamie. Vizita mea aici a fost una scurta, in primul rand pentru ca nu eram adecvat imbracata si in al doilea rand pentru ca enoriasii erau la rugaciune. Din respect pentru credinta lor si pentru ritual, nu am vrut sa ii deranjez nici cu simpla-mi prezenta. Cert este ca locul era oarecum incarcat de mister. Din interior se auzeau strigatele de rugaciune specifice cultului musulman, totul era verde, curat si pur, iar linistea lasa loc vantului suierand.
Am admirat de departe slujba, salutul atat de cald si de apropiat dintre enoriasi (majoritatea tatari), portul lor (acele fesuri purtate la rugaciune) si din cand in cand expresia Allah-u Akbar. Ma indepartez usor de aceste locuri, colind iar strazile incarcate de flori, de arbori frumosi mirositori, marginite de curti din care se ivesc case de o arhitectura pe cat de amestecata, pe atat de incantatoare. De la case cu geamlac la cele in stil brancovenesc, de la cele cu aspect grecesc la cele simple, adaptate arhitecturii moderne.
Am lasat la final cireasa, cireasa Techirghiolului – Jean Constantin. Marele actor, nascut aici, din mama grecoaica si tata roman, te priveste usor timid, dar siret de pe placuta memorialistica ce i-a fost dedicata, amplasata pe fatada Teatrului de Vara ce ii poarta numele. Si uite asa facem o mica incursiune in trecut, ajungem la Toate panzele sus sau B.D.
Una peste alta, va recomand Techirghiolul vara, vizita in acest loc m-a incarcat cu amintiri, istorie, cult si frumusete. Avem o Romanie frumoasa, avem locuri minunate. (Ana-Maria Pal)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Techirghiol_un_loc_minunat_din_Romania/1]}
