De multe ori, versurile sunt mai incitante decat manifestele. De aceea m-am gandit sa va propun cateva versuri plasate sub mesajul unei simple intrebari: Cat prejudiciu aduc cateva sute de politicieni, dar milioanele dintre noi, cei simpli, care ne ascundem in spatele incapacitatii lor? … In fond este tara noastra si nu a lor, iar daca ne gandim la viitor, ar trebui sa nu uitam ca in primul rand este vorba de viitorul copiilor nostri, si nu de-al lor.
Adio, Romanie cu suflet patimit,
Istorii de suspine, decade de cersit.
Acum ma simt puternic, m-am indragostit.
Imi simt osul fierbinte, si-s gata de muncit.
La noapte-ntr-o odaie, cu zana mea semeata
Vom scrie-o noua carte, si-o noua dimineata
Va indrazni, sfioasa, dar fara compromis:
O oaza, o noua viata – un pic de realism.
Caci ce prapad fac sefii, capii parlamentari
Cand milioane de Romani o freaca, geniali?
De maine dimineata, echipa mea, cuminte,
Va continua cu suflet, pe bune, pe cinstite,
Asa incat copiii ce-odata i-om avea
Sa-si iubeasca soarta, si natia asta.
Iar noaptea asta alba, cu fiori si sudoare
Sa se repete vesnic, cat om fi noi sub soare. (N. N.)
