Cu ceva timp in urma, o prietena credincioasa mi-a povestit despre o bisericuta ortodoxa, unde merge ea la slujbe, si despre preotul paroh. Am decis sa-i trec si eu pragul si sa particip la o slujba duminicala. Niciodata pana atunci nu mai avusesem la o slujba asemenea incarcatura emotionala. Niciodata nu mai simtisem atata liniste sufleteasca, greu de spus in cuvinte, dar in acea biserica, de la acel preot am primit o lumina, o energie. Preotul isi cunoaste toti enoriasii si e iubit de toti, de la copii la batrani. O bisericuta mica, plina de flori, construita in stil maramuresean, in 2009, pentru surdo-muti, intr-un cartier al Bacaului. Dar povestea nu e atat de simpla.
Parintele Gabriel Ichim, caci despre dansul este vorba, are un baietel pe care, pana la varsta de 5 ani, l-a crezut surdo-mut, caci nu rostea nici un cuvant. A invatat limbajul semnelor si a decis sa construiasca singura biserica pentru surdo-muti din judetul Bacau. Pana atunci, surdo-mutii nu aveau posibilitatea sa-si aline sufletul prin Taina Spovedaniei. Biserica s-a construit cu mesteri in lemn, maramureseni, dar si cu localnici. Dupa sfintirea bisericii, s-a petrecut o mare minune, o minune de la Dumnezeu, copilul crezut pana atunci surdo-mut a inceput sa vorbeasca.
Astazi, slujbele se tin in limbaj dublu, atat pentru enoriasii din cartier, cat si pentru surdo-muti, printr-un translator, o camera video si un monitor amplasate in fata altarului. Preotul Gabriel Ichim nu s-a oprit aici si a început sa construiasca si un asezamant social pentru persoanele varstnice, dar si o scoala primara pentru copiii hipoacuzici. Tot respectul! (Oana-Nicoleta Rosu)
