Zilele trecute, ma intrebam cat de mult putem sa ne schimbam mediul in care traim. Daca stramosii nostri daci ar mai fi pe aici ca sa ne vada, si-ar pune mainile in cap vazand unde s-au dus miticii codri, cum arata astazi vechile cetati sau cat de mult am ajuns sa ne vindem tara si pe noi insine… Dar sa trecem direct la topic si anume sa vorbim despre impactul exploatarilor forestiere facute irational asupra traseelor turistice din Masivul brasovean al Postavarului…
Dupa ce ai urcat Tampa, printre doi pini seculari ti se deschide un traseu montan de o frumusete rar intalnita ce duce catre Valea cu Apa sau Poiana Stechil, se continua cu alte doua variante catre Poiana Brasov sau mai sus catre Crucurul Mare sau Cabanele Postavaru ori Cristianul Mare (prin Poiana Ruia). In trecut obisnuiam sa urc pe un traseu de circa 2 ore pana in Poiana Stechil, pentru a medita in frumosul peisaj dat de poienita strajuita de niste molizi bravi peste care trecusera multi ani si care ar fi putut impartasi multe dintre amintiri. Altadata aici faceam o pauza de masa sau rehidratare, stateam la umbra pe o banca sa citesc o carte in mijlocul naturii sau veneam cu prietenii la o tacalie (frigaruie) la flacara in miez de noapte…
Astazi, peisajul s-a schimbat. Poiana mult iubita arata ca de-abia iesita din transeele celui de-al Doilea Razboi Mondial sau in cel mai bun caz, ca dupa o aratura de plug. Molizii ce o straduiau, astazi nu mai exista, plecand poate prea devreme, fara sa-si mai spuna povestea, undeva, pe un vapor catre China. Potecile de munte au fost inlocuite de transee, in anii trecuti doar pe vai (inclusiv Valea cu Apa), acum si pe versanti. Drumurile de TAF sau de tractor, drumuri de scos sau tras lemnul, facute ca la carte (daca ai intreba vreun lucrator al firmei de exploatare sau al Regiei Silvice) au pe alocuri dimensiunea santurilor de o roata de tractor in inaltime. Pe unde odata a trecut roata de tractor, va curge in anii viitori torentul, va matura, va spala si va contribui, ca si prin alte colturi ale tarii, la o alta inundatie catastrofala….
Stiu, totul a inceput cu o ruptura de zapada sau o doboratura de vant, dar ele sunt influentate de alte exploatari forestiere de pe vaile sau versantii limitrofi ori de compozitii ce genereaza tipuri de paduri ce nu se preteaza conditiilor climatice sau edafice. De la urmarile catastrofelor naturale se ajunge la a scoate de 2 sau 3 ori mai mult lemn din padure ca si taieri accidentale sau de igiena deoarece, nu-i asa, mai sunt si pagube colaterale (pagube ce imbogatesc padurarii, lucratorii regiei sau consumatorii finali de lemn si care fac ca interesul economic sau puterea banului sa primeze). De fapt, acestea reprezinta delasarea, ignoranta si lipsa totala de respect pentru mediul montan in care am crescut si care ne sustine pe toti si astazi. Arborii raniti, ramasi ‘pe picior’ isi plang fratii luati cu forta de langa ei. In curand le vor lua urma daca vor fi norocosi si nu se vor imbolnavi si usca. Potecile turistice, trasee ce au facut Postavaru celebru in Romania, Europa sau Asia, deplang minime investitii in conservarea naturii, investitii ce au facut celebre partiile de la limita superioara a masivului.
Nu mai ramane decat de vazut, de trait si de sperat ca generatiile ce ne vor calca pe urme nu ne vor blestema pentru raul facut astazi… Restul e tacere. (Razvan Constantin-Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Trasee_Postavaru/1]}
