Intr-adevar, si eu imi pun mereu aceeasi intrebare: de ce sa fiu buna cand in jurul meu e numai rautate, numai ignoranta si oameni ce nu dau doi bani pe ideile tale, iar atunci cand incerci sa-i ajuti, tot tu vei pica rau intr-un final. Ei bine, unul dintre putinii profesori ce mi-au schimbat modul de a gandi si de a vedea viata m-a facut sa ma gandesc mai intens la aceasta problema.
Si am realizat ca zicala cum ca noi trebuie sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume este adevarata. Pentru ca nu este suficient doar sa nu faci rau.
Faptul ca nu faci rau e mai bun decat raul in sine, in schimb nu va creste rata de bine din lume. Trebuie sa facem bine, ca sa fie bine. Mereu asteptam ca lucrurile sa se schimbe din alta parte. Stim ca trebuie o schimbare, ca nu se mai poate asa, ca am atins un punct in care raul e mare… insa nu facem nimic.
Asteptam, asteptam si iar asteptam. In clipele grele, ultimele lucruri care ne raman sunt valorile si moralitatea. Doar ele ne pot ghida si ne pot ajuta sa trecem peste greutati de-a lungul timpului. Doar credinta in ceva suprem. De aceea, binele trebuie sa inceapa din noi. Daca vrem sa schimbam ceva si daca vrem sa vedem ceva diferit, noi trebuie sa facem ceva, sa ne uitam doar in ograda noastra si sa ne gandim doar la faptele noastre… nu sa ne complacem in motive de genul „daca celalalt nu face, atunci de ce eu…” (Carmina Stejar, Foto: Stock.XCHNG)
