In constiinta fiecaruia, imaginea unor modele ramane adanc intiparita toata viata. Am fost invatata mereu sa vad partea buna a lucrurilor, latura pozitiva a oamenilor, jumatatea plina a paharului. Acest aspect nu m-a impiedicat, insa, sa stabilesc ierarhii, sa vad oamenii care se detaseaza net de ceilalti prin valoare incontestabila. Dintre persoanele extraordinare ce mi-au influentat devenirea iese in prim-plan profesorul de gramatica din facultate, cel care mi-a dezvaluit tainele morfologiei si ale sintaxei. La momentul acela, nu pot spune ca obiectul de studiu pe care-l preda era printre preferatele mele. Ceea ce m-a legat de acesta a fost modelul uman pe care am avut sansa sa-l cunosc in persoana profesorului de la catedra. Trebuie sa recunosc faptul ca, urmand cursurile facultatii cu mai bine de 15 ani in urma, am avut sansa de a fi calauzita de oameni exceptionali, pentru care valorile nu se inscriau nicidecum in sfera pecuniarului.
N-o sa ma opresc asupra eruditiei domnului profesor, nici asupra talentului pedagogic. Oricum acestea sunt aspecte inerente meseriei alese. Ceea ce mi-a ramas adanc intiparit in suflet este de alta natura: modestia si demnitatea. De-a lungul celor doi ani in care am urmat cursurile dumnealui, am avut nenumarate ocazii sa descopar comportamentul exemplar al domniei sale. La ore, vesnic zambitor, in dialog permanent cu amfiteatrul plin de studenti, tot timpul avand la indemana o provocare cognitiva pentru discipolii sai. Pe holuri si pe strada, la fel de vesel, cu o distinctie rara, ridicandu-si palaria chiar si cand raspundea la salutul studentelor.
Niciodata n-am auzit pe cineva sa spuna ca se simte inhibat in prezenta sa. Avea un fel de a fi extraordinar, greu de prins in cuvinte. Desi eruditia care-l caracteriza ar fi trebuit sa dea fiori chiar celor ce aveau acelasi statut social, nici un student nu se simtea coplesit langa domnia sa. Mi-am explicat acest fapt prin modestia ce-i invaluia intreaga fiinta. In timpul unui curs, linistea si concentrarea au fost intrerupte de zgomotul usii pe care si-a facut aparitia un alt profesor de la Catedra de Literatura. Toti il cunosteam mai ales pentru emfaza afisata permanent. Nici nu si-a pus problema sa-si ceara scuze pentru intreruperea cursului (in amfiteatru eram cel putin 100 de studenti). Au urmat cateva vorbe pronuntate cu voce destul de puternica in legatura cu probleme de administratie, care nu pareau nici pe departe asa de urgente incat sa nu poata astepta pauza. Domnul nostru a raspuns foarte cumpatat, cu toate ca albastrul privirii se cam intunecase, ceea ce noi nu cunoscuseram nici macar la examene. Dupa care ne-a aruncat si noua cateva vorbe in raspar legate de prezenta atat de numeroasa la alte cursuri decat al meu. Vizitatorul a iesit cum a intrat: tantos, stapan pe el, zgomotos, sfidator. Profesorul si-a reluat calm zambetul si, cu toata caldura sufleteasca din lume, ne-a spus: Dragii mei, in viata veti avea de ales: sa fiti asa cum ati vazut adineauri si sa-i tineti pe oameni la distanta de voi sau sa fiti modesti si inconjurati de toata lumea. Nu stiinta gramaticii si nici cea a literaturii o sa va faca pe voi oameni. Si acum sa revenim la oitele noastre! Atat si nimic mai mult! Un exemplu de dascal preocupat de modelul moral pe care-l ofera si care nu uita nici de comportamentul deontologic. Un om in adevaratul inteles al cuvantului! Un om care inraureste destine, care-ti scoate la iveala tot ce ai tu mai bun, care stie sa te valorifice. Un om pentru care te fericesti ca l-ai cunoscut! (Lacramioara M.)
