Timp de decenii, clasa politica a fost surda la toate semnalele de alarma trase de ecologisti si de oamenii de stiinta. Ca prin minune, in ultimii ani, politicienii au devenit extrem de interesati de acest subiect. Campanii politice, legi, alocari de resurse. Afirmatiile lor au ajuns mai sigure si mai grave decat ale cercetatorilor. Avem, dintr-o data, nu doar presupuneri, ci chiar certitudini. Marile catastrofe se datoreaza poluarii. Incalzirea globala e o certitudine, ce risca sa distruga planeta in cateva decenii.
Acesta este climatul in care a avut loc ultimul summit pe aceasta tema. Doar ca tarile mai sarace, care ar fi primele afectate de acest proces, dar care nu au resurse proprii nici pentru a se apara de consecintele acestui proces si, evident, cu atat mai putin pentru a-l contracara, iau pericolul in serios si cer in mod hotarat statelor dezvoltate sa aloce fondurile necesare pentru oprirea flagelului. Summitul e aproape compromis, dar reuseste sa fie salvat in extremis. Dar ce sa vezi?! Nu trec decat cateva saptamani si incep sa apara declaratii si dezvaluiri. Dracul nu e chiar asa de negru! Studiile pe care se bazau declaratiile de lunile trecute nu sunt concludente. Au fost multe interpretari exagerate. Nu se poate stabili nici o relatie de cauzalitate intre catastrofele naturale si poluare. Fenomenul incalzirii globale s-ar putea sa nu fie cauzat de poluare si s-ar putea nici sa nu existe riscul de a evolua asa de repede. Nu trebuie sa ne pripim. A fost o greseala ca s-au alocat atatea fonduri pentru cercetari in aceasta directie.
Pana unde poate merge demagogia politica? Se pare ca nu exista limite. Si nu vorbesc de culmile pe care a ajuns in Romania. Vorbesc, acum, in primul rand de Marea Britanie si mai apoi de celelalte tari dezvoltate. Este evident ca doar o minte infierbantata de politician demagog si iresponsabil poate afirma ca este demonstrat stiintific faptul ca astazi stim cu siguranta ca marile catastrofe naturale ce se tin lant ar fi o consecinta directa a poluarii! De asemenea, este evident ca nu avem inca masuratori concludente asupra evolutiei incalzirii globale care sa ne permita sa facem predictii clare pentru deceniile viitoare. Afirmatiile facute de cercetatori in cadrul analizelor stiintifice sunt, de altfel, clare in acest sens. Dar nu este mai putin sigur ca scaderea volumului ghetarilor tinde spre un ritm extrem de periculos si ca riscul legat de incalzirea globala exista si el. Evaluarea lui este insa o problema ce necesita continuarea studiilor in curs. Disparitia ghetarilor ar conduce la modificari dramatice in ecosistemele locale ce ar afecta in mod direct comunitati extrem de mari de oameni si, in mod indirect, intregul ecosistem. A ne linisti cu privire la acest subiect ar fi o crima. Tocmai de aceea este incalificabila declararea politica a regretului pentru sumele alocate acestor studii. Politicienii ar trebui sa invete sa-si masoare cuvintele si sa nu mai faca afirmatii fara acoperire. In acelasi timp, ar trebui sa inteleaga faptul ca masurile trebuie luate din timp si nu atunci cand este prea tarziu.
Planeta nu are nevoie de panica si de masuri pripite luate in baza unor afirmatii fara acoperire, dar are nevoie de o monitorizare atenta si de masuri adecvate. Si apoi mai este problema resurselor… Este evident ca acestea sunt finite. Semnalele trase de Clubul de Roma, acum 30-40 de ani, nu au fost luate in serios. Noile zacaminte descoperite intre timp au mai amanat epuizarea acestora. Dar sorocul tot va veni. Dezvoltarea economiilor emergente creste acest consum si, ca atare, creste si poluarea intr-un ritm ametitor. Interesele economice sunt insa imense si pot fi observate cel mai bine, de exemplu, din jocul aberant al pretului petrolului, care se tripleaza sau scade de trei ori la intervale de doar cateva luni. Din aceste fluctuatii se fac si se pierd averi. La fel ca si din miile de miliarde de dolari cu care se joaca guvernele vorbind despre criza.
Democratia nu inseamna doar exercitarea dreptului de vot. Ea inseamna preocuparea permanenta a fiecarui cetatean de problemele si bunul mers al „cetatii”. Este vorba de un dialog permanent, de continua luare de pozitie. Evolutia ultimilor ani ne arata clar ca trebuie sa ne luam in serios raspunderile fata de „cetate”, altfel viitorul ar putea sa ne rezerve noi si noi surprize din ce in ce mai neplacute… Din fericire, internetul reprezinta astazi un mijloc simplu si eficient de comunicare si de agregare a opiniilor si a luarilor de pozitie. (Ioan Nemes)
