Cariera mea, de succes, a inceput cu multi ani in urma, inainte de 1989. Mi-a placut ceea ce am decis sa fac si am constientizat ca trebuie sa fiu mereu bine informata, sa cunosc in amanunt fiecare detaliu al oricarui fragment din domeniul pentru care am optat.
Cariera mea s-a cladit in timp, cu rabdare, caramida cu caramida. Nu m-am entuziasmat imediat ce o caramida s-a cimentat, pentru ca a venit si timpul cand, imediat ce am adaugat o caramida, cineva sau ceva mi-a daramat-o…
Cu consecventa, am cimentat alte doua – trei caramizi in locul celei care a cazut, important a fost ca nu am renuntat.
Drumul pana la o cariera de succes a fost lung, cu multe urcusuri si, poate, cu si mai multe coborasuri, dar intotdeauna cand ajungeam jos ma ridicam mai puternica, cu mentiunea ca am avut intotdeauna curajul sa recunosc acolo unde am gresit si am invatat din greseli. Important a fost ca sunt indeajuns de cerebrala si am observat fisurile pentru a le acoperi in timp util, deoarece nu am beneficiat de timp la discretie. Dar, inainte de toate, atunci cand am dorit ceva cu adevarat nu am ezitat, nu am asteptat nimic de la nimeni, am realizat totul prin puterile mele.
Am avut curajul sa fiu sincera cu mine, nu m-am mintit; clementa fata de mine a fost cea care m-a dus la caderi repetate si, inevitabil, la esecul, pe care sper sa nu aveti ocazia sa-l cunoasteti vreodata. Uneori, am fost tentata ca, in urma succesului, sa devin aroganta, dar mi-am revenit repede. Din punctul meu de vedere, aroganta este cea mai mare prostie! Nu am uitat ca este foarte greu sa urc, dar este foarte usor sa cad si, daca am reusit sa fiu sus, era la fel de posibil ca in urmatoarele momente sa fiu mai jos decat am fost vreodata. Nu mi-am uitat niciodata prietenii adevarati si am fost alaturi de ei, asa cum si ei au fost alaturi de mine in clipele grele, nu am intors un serviciu doar daca mi s-a facut o favoare, am ramas OM oricat de sus am ajuns. Acestea au fost lectiile pe care mi le-a dat VIATA… (Simona Popa)
