Cu profesorul de limba greaca faceam si studiul Bibliei si al vietii Sfintilor Parinti. Timp de cateva ore, sambata dimineata, intr-o incapere din subsolul catedralei, in care dupa amiaza se intalneau cei din Oastea Domnului, invatam semnificatiile cuvintelor din greaca veche, citeam si interpretam pasaje din Biblie si aflam cate ceva despre vietile Sfintilor Parinti. Cele cateva ore imi dadeau sens. M-au format si mi le amintesc cu placere. Imi amintesc insa si de frigul care mi-a intrat in oase…
Am invatat ca atunci cand cineva greseste ii atragi atentia mai intai intre patru ochi si, doar daca nu se indreapta, il iei martor pe un al treilea si incerci sa-i arati astfel greseala. Daca oglinda pe care i-ai pus-o singur in fata nu-i e de ajuns ca sa se indrepte, ceri ajutorul preotului, care stie sau ar trebui sa stie mult mai bine cum sa-i vorbeasca si sa-l faca sa constientizeze greseala, cum sa-l ajute sa o indrepte. Doar dupa aceea, daca lucrurile nu se rezolva si se constata perseverarea in greseala, se spune public cine si cu ce a gresit. Exista anumite trepte de indreptare pe care trebuie sa le urmezi, daca asta te intereseaza intr-adevar, binele aproapelui si indreptarea lui. Si nici nu ai voie sa smitesti comunitatea cu toate neroziile! Pentru ca spunerea oricarui pacat polueaza, smiteste, alieneaza…
Asteptam, conform lectiilor profesorului de greaca, sa fiu corectata intre patru ochi pentru anumite greseli, in cazul in care nu ar fi fost pacate de moarte… Mai ales ca atunci cand esti tanar multe pacate le faci din inconstienta, din lipsa de analiza, din lipsa de indrumare. Insa lumea in care traim nu functioneaza asa! Nici macar intre apropiati lucrurile nu stau asa!
Tin minte ca eram cu iubitul meu in bucataria apartamentului cu o camera pe care-l aveam. Erau in vizita la noi mama mea si tatal lui. Stateam de vorba si la un moment dat aud o plangere publica a iubitului meu, cum ca eu nu spal vasele si a fost nevoie sa le spele el… Nu m-am gandit atunci imediat ca ar trebui sa avem o discutie despre impartirea treburilor in gospodarie. Pentru ca lucrurile astea, mai greu sau mai usor, sunt rezolvabile. Primul meu gand a fost altul… Am fost socata de aceasta marturire publica, fara nici un avertisment intre patru ochi, fara nici o exprimare a vreunei nemultumiri in prealabil… Conform celor invatate in subsolul catedralei de la profesorul meu de greaca, consideram ca mai ales apropiatii ar trebui sa-mi spuna mai intai in fata, personal, ceea ce au sa-mi spuna. Asa consideram ca ar fi fost corect… Data fiind situatia, m-am scuzat si m-am retras in camera, unde, revoltata de incorectitudinea cu care am fost tratata, dupa cum simteam in acel moment, am lovit cu pumnul in geamul usii de la balcon astfel incat pumnul mi-a trecut prin geam… Nu mi-am dat seama de forta pumnului meu. La imaginea geamului spart patat cu sange, am spus ca l-am lovit din greseala. Dar mi-am dat seama ca lectiile profesorului de greaca nu functioneaza! Si ca nici el nu o sa ajunga prea bine… Functionand dupa anumite reguli pe care ceilalti nu le respecta nu faci decat sa ajungi bataia lor de joc! Daca iti place sa fii fraier, n-ai decat! Insa anumite reguli, odata interiorizate, te marcheaza definitiv, asa ca, daca nu vrei sa fii fraierul celor din jur, unica varianta e sa ramai singur.
Astazi, am masina de spalat vase, pentru orice eventualitate, si incerc sa inteleg modul de comunicare al celor din jur. Intre atatea ezitari si atatea precautii pe care si le iau cei din jur, pana sa spuna DA sau NU, pentru ca nu cumva, daca lucrurile nu ies asa cum au afirmat, sa fie trasi la raspundere, unul dintre putinii oameni cu care ma inteleg este ITistul. Pentru ca spune lucrurile clar, direct, imediat. Am nevoie de logica, de discursuri rationale, chiar de afirmarea preferintelor personale pentru un sistem sau altul, de asumarea unor responsabilitati, si din partea mea, si din partea celor din jur. Am obosit de atatea subterfugii, de grija de a cadea bine a celor din jur – singura grija care vad ca-i mai anima -, de lucruri spuse neclar, de lipsa de reguli… Probabil ca domeniul in care lucreaza il face pe omul asta sa functioneze dupa un set de reguli clare. Si mi-e asa de dor e reguli! Oare imbatranesc? Sau nu m-am maturizat niciodata? (Nina)
