Nimic nu poate fi mai dureros decat sa fii parasita… Iar cand ai numai cinci ani, totul devine foarte complicat. Asa m-a parasit pe mine bunicul. Mi s-a spus ca e obosit si s-a asezat in sicriu ca sa doarma, insa nu s-a mai intors niciodata… Nu intelegeam de ce ma parasise tocmai cand planuisem sa culegem perele din livada. Universul meu feminin, mult prea departe de faza de maturitate, s-a zdruncinat atunci din temelii. Din acel an, compotul de pere n-a mai fost niciodata la fel de bun ca atunci cand il facea el…
Mi-au mai ramas doar niste fotografii ingalbenite si amintirea serilor de toamna, cand coceam seminte de bostan pe plita.
Anii au trecut, suferinta s-a mai diminuat, a ramas doar celebra intrebare De ce? pe care am ascuns-o in acelasi sertar in care am asezat si fotografiile lui, iar bunicul a devenit „oficial” primul barbat din viata mea care m-a parasit.
A urmat adolescenta, cu gustul amar al despartirilor, cu „prieteniile” interzise de parinti, cu farmecul acela efemer al iubirilor de vara. Au aparut conflictele cu tata – un barbat cu o influenta majora asupra existentei mele, un om sever care ne pupa pe crestet doar dupa ce adormeam. Imi amintesc de serile cand plangeam din cauza lui; obisnuia sa imi interzica multe lucruri, iar eu, adolescenta boema si rebela, spuneam deseori Tata imi reduce viata la 0. Ani de-a randul am ascultat cu ochii in pamant celebra fraza Cat timp esti sub acoperisul meu, nu ai voie sa…
Apoi, intr-o seara de mai, la poarta „castelului” nostru s-a prezentat el – un baiat simplu (fara calul alb si pletele in vant, elemente la care eu visasem atat de mult…). Tata il privea ca un rege ranchiunos, cu spranceana ridicata, ii analiza fiecare cuvant, fiecare gest. Dupa zece ani, regele si-a dat acordul, iar noi ne-am casatorit. Avem o fetita pe care tata o adora. Ne mai petrecem si acum serile de sfarsit de saptamana, la vechiul „castel”, la un gratar, unde tata si sotul meu ciocnesc cate un pahar de vin.
Cat despre bunicul… parca mai am impresia uneori ca ma priveste de acolo de sus, incercand sa inteleaga daca l-am iertat pentru ca m-a parasit… (Rodica Puscasu)
