Anual, data de 23 aprilie marcheaza, in Biserica Ortodoxa, praznicul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Despre Sfantul Gheorghe se stie ca s-a nascut in Capadocia (regiune din centrul Turciei), intr-o familie crestina, si ca, in tinerete, si-a ales cariera militara, devenind comandant in armata imparatului Diocletian. In anul 303, imparatul roman a dat un decret prin care toti crestinii erau obligati sa se lepede de credinta in Hristos si sa se converteasca la politeism. Pentru ca s-a impotrivit ordinului imparatului, Sfantul Gheorghe a fost decapitat in ziua de 23 aprilie a anului 303.
Una dintre marile minuni ale Sfantului Gheorghe este legata de biserica Fratrinom, situata in regiunea din estul Marii Mediterane – cunoscuta sub numele de Levant -, lacas de cult ce poarta hramul Sfantului Mare Mucenic. Se spune ca, odinioara, biserica se gasea aproape in ruina si ca locuitorii tinutului, putini la numar si saraci, nu aveau posibilitatea s-o restaureze. De ceva timp, o ceata de copii obisnuia sa se joace in locul pustiu si parasit. Printre ei se afla si unul mai firav si mai timid, de care ceilalti faceau mereu haz, necajindu-l. Intr-una din zile, nemaiputand suporta umilintele, copilul isi ridica ochii inlacrimati spre biserica Sfantului Gheorghe, rugandu-l pe Sfant sa-l ajute sa biruiasca si el macar o data, fagaduindu-i ca ii va aduce in biserica o placinta delicioasa, cum numai mama lui stia sa faca. Deodata, copilul prinse putere si incepu sa-i invinga pe ceilalti tovarasi de joaca, uimindu-i. 
Plin de recunostinta, dadu fuga acasa si isi ruga mama sa-i faca o placinta, pentru a o darui Sfantului Gheorghe. Nutrind o mare evlavie pentru Sfantul Mucenic, mama asculta rugamintea copilului si pregati placinta. Copilul merse la biserica si aseza placinta calda inaintea altarului. Mai tarziu, niste negustori au intrat sa se inchine in biserica. Placinta le-a facut pofta, si, socotind ca Sfantul Gheorghe n-are nevoie de bucate pamantesti, s-au hotarat s-o imparta si s-o manance ei, gandindu-se sa lase in locul ei tamaie, spre cinstirea Sfantului. Terminand de mancat si voind sa iasa din biserica, negustorii nu mai gaseau usile, care se prefaceau mereu in zid inaintea lor. Speriati, oamenii au inceput sa se roage si sa puna la altar cate un ban de argint, dar usile tot nu s-au deschis. Apoi au pus cate un ban de aur, iar in cele din urma cate-o punga intreaga. Doar atunci au fost lasati sa iasa. Potrivit legendei, cu banii negustorilor s-a inceput restaurarea bisericii. Auzind de minune, multi credinciosi s-au oferit si ei sa dea o mana de ajutor. Minunea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe aminteste pentru totdeauna ca puritatea copilariei este o oglinda a sfinteniei si cheia imparatiei lui Dumnezeu.
Sfantul Gheorghe in iconografia ortodoxa
Reprezentarea cea mai cunoscuta a Sfantului Gheorghe in iconografia crestina este cea in care Marele Mucenic este infatisat calare pe un cal, strapungand cu sulita un balaur. Se reda astfel, vizual, o legenda potrivit careia Sfantul Gheorghe a salvat cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizata de un balaur. 
Imaginea Sfantului s-a imprimat in constiinta oamenilor ca un model de curaj in lupta cu diavolul. De asemenea, alte reprezentari il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe invesmantat intr-o mantie rosie – rosul fiind, in iconografie, culoarea traditionala pentru martiri -, ca razboinic pedestru sau ca tribun militar in vesminte patriciene, purtand pe cap o diadema, cu o platosa sub mantie, tinand o cruce in mana dreapta si o sabie in mana stanga.
Din anul 1222, Sfantul Gheorghe este patronul spiritual al Casei Regale britanice si a intregii Marii Britanii. Regele Edward al III-lea a infiintat Ordinul Sfantului Gheorghe, Crucea Sfantului Gheorghe – o cruce rosie pe fond alb – devenind, mai tarziu, steagul Marinei Regale britanice (Royal Navy). De asemenea, Marele Mucenic Gheorghe este si ocrotitorul altor tari, precum Armenia, Georgia, Lituania, Malta sau Serbia.
Obiceiuri de praznicul Sfantului Gheorghe
In traditia populara, Sfantul Gheorghe este cunoscut ca San-George sau Sangeorz, fiind considerat ocrotitorul naturii inverzite, al vitelor si al oilor. Se spune, astfel, ca intre Sangeorz si Samedru (Sfantul Dumitru) exista o intelegere cosmica: atunci cand broastele canta pentru prima oara, San-George primeste cheile de la Samedru, pentru a deschide drumul naturii spre viata.
Odinioara, in dimineata zilei Sfantului Gheorghe, capul familiei, totdeauna un barbat, aseza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestre si usi, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi, ca simbol al protectiei impotriva spiritelor malefice. Aceste ramuri verzi se pastrau tot restul anului, ca leac impotriva bolilor. Obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi este singurul care se mai pastreaza in satele de astazi.
In ajunul zilei de San-George, se credea ca fetele de maritat isi puteau vedea ursitul daca priveau, in acea noapte, intr-o cofa umpluta cu apa. In anumite regiuni, in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele asterneau, in mijlocul drumului, coronite din ramuri inverzite, pentru ca feciorii sa calce peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, acesta era semn ca fetele urmau sa se casatoreasca in acel an. Coronitele se pastrau si ele peste an, ca remediu pentru diferite boli.
Nevestele mergeau in padure si culegeau plante cunoscute doar de ele, precum mulgatoare, sau untul vacii, pe care le adaugau in hrana animalelor, pentru ca vacile sa dea lapte mai mult si mai gras.
Nimeni nu avea voie sa doarma de praznicul Sfantului Gheorghe: se credea ca acela care incalca obiceiul va fi somnoros tot anul.
In Bucuresti puteti vizita Biserica cu Hramul Sfantul Gheorghe care a fost construita de Constantin Brancoveanu si unde se afla ramasitele pamantesti ale acestuia (Biserica Sfantul Gheorghe Nou – Bd. I.C. Bratianu, nr. 49, Sector 3). (Oana-Ilinca Moldoveanu)
