La data de 29 februarie Biserica Ortodoxa Romana praznuieste pe Sfintii Cuviosi Ioan Casian si Gherman. Atunci cand anul calendaristic are doar 365 de zile, data de praznuire devine sfarsitul lunii februarie. Iata motivul pentru care ii gasim anul acesta in calendar la data de 28 februarie. Sfintii Ioan Casian si Gherman s-au nascut se pare in anul 365, respectiv 368, in Scitia Mica, Dobrogea de astazi. Renuntand din tinerete la placerile lumesti, acesti doi sfinti s-au intarit in credinta si ravnind cele duhovnicesti au imbratisat viata calugareasca calatorind la Locurile Sfinte, la Betleem, iar mai apoi ajungand in sihastriile Egiptului, iubind pustia si pusnicii de la care cereau sfaturi ziditoare de suflet.
Sfantul Casian a adunat aceste sfaturi in cartea Convorbirilor. Dupa cativa ani au mers in pustia Schetica, unde s-au nevoit impreuna cu alti mari sfinti. Dedicandu-se vietii contemplative si rugaciunii indeosebi, Sfantul Casian a intocmit o invatatura de impotrivire a celor opt pacate capitale: a desfaranarii, a iubirii de arginti, a lacomiei, a maniei, a tristetii, a nelinistii, a trufiei, a slavei desarte. Pacate grave care-l chinuie pe om pana in zilele noastre, insa pe care omul de astazi le considera adesea virtuti. Inversarea valorilor si degradarea vocatiei umane au schimbat modul de perceptie al patimilor.
Omul s-a acomodat cu pacatul si l-a facut prieten, nu mai lupta cu el. De aceea lucrarea Cuviosului Casian nu mai prezinta interes in zilele noastre pentru mireni, desi ea este temelia in actiunea de restaurare a omului in vederea urcusului duhovnicesc. Intorcandu-se la Betleem, au primit binecuvantarea de a trai in pustie si s-au intors in Egipt, insa din cauza prigonirii calugarilor din aceasta zona, au decis sa mearga la Constantinopol, unde l-au avut ca indrumator pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Sfantul Ioan i-a cercetat indeaproape si, vazand ravna si iscusinta lor, l-a hirotonit preot pe Gherman, iar pe Casian diacon. Casian a decis sa ramana sub calauzirea Sfantului Ioan Gura de Aur pentru a se invata de la acesta in cele duhovnicesti.
Dupa exilarea Sfantului Ioan, Cuviosii Gherman si Casian au fost trimisi in misiune la Roma, unde au petrecut vreme indelungata, iar Sfantul Casian a fost hirotonit preot. Dupa hirotonie a mers in Marsilia, unde a intemeiat Manastirea Sfantul Victor pentru barbati si Manastirea Mantuitorului pentru femei. Prin lucrarea sa intitulata „Institutii cenobiotice”, ce se traduce prin randuieli pentru viata in comun, el descrie si propune un model de vietuire pentru calugari, cat si caile de vindecare ale celor opt pacate capitale. Este practic intemeietorul monahismului in Galia. Petrecand tot restul vietii departe de cele lumesti, in pace si-n rugaciune, Sfantul pleaca la Domnul in anul 435. Moastele sale pot fi cinstite si astazi in Manastirea Sfantul Victor din Marsilia, dar si la noi in tara, la Manastirea Comana, judetul Giurgiu.
Titulatura de „Cuvios” este atribuita sfantului, care adoarme in Domnul din cauze naturale, nefiind chinuit sau omorat. De aceea si Sfantul Gherman, care a trecut la cele vesnice din cauze naturale, este numit tot „cuvios”. In anul 1992 a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru viata sa aleasa. Acesti doi cuviosi romani sunt dovada ca inca de la inceputurile crestinismului stramosii nostri au imbratisat si s-au intarit in cele duhovnicesti. Contemporani si impreuna rugatori cu Marele si Sfantul Ioan Gura de Aur, acesti doi prieteni, prin vietuirea lor aleasa, au ramas pilde si modele ale Bisericii Apusene, faclii vii ale neamului nostru si rugatori in ceruri pentru toti crestinii.
De aceea suntem datori sa-i cinstim, sa le citim vietile si sa le urmam invataturile. Intr-o lume lipsita de repere, sfintii raman faclii ce lumineaza in intuneric pentru ca noi sa putem vedea lumina invierii.
Citeam in cartea Sfantului Casian „Convorbiri duhovnicesti” urmatoarele: Suntem datori sa stim incotro trebuie sa ne fie incordate gandurile, in ce directie trebuie sa ne indreptam privirea sufletului nostru… Toate se petrec in adancul sufletului nostru, in care diavolul si pacatele nu trebuie sa-si gaseasca salas. In noi trebuie intemeiata Imparatia lui Dumnezeu.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si sfintii sa putem intelege aceste cuvinte si sa facem loc in inimile noastre Celui care a facut cerul si pamantul. (Bianca Sarbu, Foto: crestinortodox.ro)
