Scriitorii, de exemplu, cu opere atat de frumoase, pline de intelesuri, de lectii de viata. Sunt cativa care mie mi-au placut in mod deosebit: Eminescu, Bacovia Minulescu, Eliade… Dar, evident, ei sunt doar niste exemple la indemana, sunt multi altii a caror memorie merita pastrata in nemurire. De ce au fost ei oameni mari si de ce ar trebui sa nu ii uitam? Pentru ca ei, prin opera lor, au stiut sa ne arate viata dintr-o multime de puncte de vedere. Ne-au oferit personajele create de ei ca prieteni, prieteni ideali carora le-am putut descoperi secretele… dintre cele mai personale si mai de nespus. Acesti prieteni din literatura niciodata nu ne vor critica pe motiv ca i-am vorbit de bine sau de rau, niciodata nu ne vor reprosa ca am facut ceva gresit la adresa lor. Ei ni se ofera pe tava, cum s-ar zice, ne ofera deplina libertate de a-i critica sau nu. Acesta este un motiv pentru care nu ar trebui sa ii uitam pe cei care si-au pus amprenta asupra culturii noastre. Ei ne-au oferit lumi prin povestile lor… lumi in care sa traim cum vrem si sa experimentam orice. Ne-au oferit lecturi pe care, citindu-le, sa ne faca sa calatorim oriunde dorim, feriti fiind de ochii lumii si mai ales de spiritul ei critic, ne-au oferit libertate a sufletului. Dar cati dintre noi mai inteleg sensul acestor cuvinte, sunt doar fabulatii pentru majoritatea tinerilor. Si, sincer, nici macar nu stiu daca e vina lor… Societatea in sine nu mai da timp acestor aspecte spirituale, culturale. Exista un citat care spune ca nu suntem fiinte umane cu experiente spirituale, ci fiinte spirituale cu experiente umane. Ar trebui sa nu uitam acest lucru. Oamenii mari prin creatiile lor au dovedit acest aspect fara doar si poate, trebuie doar sa avem bunavointa sa ii descoperim. Poate ca undeva in viitor, cand lumea va fi exagerat de robotizata, iar oamenii isi vor da seama ca nu este bine si ca o evolutie asa cum ei o concep acum (cu din ce in ce mai multa tehnologie) nu inseamna altceva decat o autodistrugere. Poate ca atunci vor cauta urmele acestor oameni mari… Asa cum dupa multe defrisari ale spatiilor verzi in favoarea constructiilor, oamenii si-au dat seama ca au facut rau, asa se va intampla si cu aceasta cultura a noastra care este inlocuita cu activitati superficiale. Cultura poporului nostru este ca o vietate latenta. La un moment dat va rabufni, nu are rost sa fiu absurda sa spun ca se va intampla in viitorul apropiat, nu… Dar se va intampla la un moment dat! De asta nu trebuie sa ii lasam sa moara pe acesti oameni mari… Pentru ca ne-au oferit prieteni, prieteni care sunt acolo mereu pentru noi, din greselile carora putem invata, care nu se vor plictisi niciodata de noi, indiferent de cate ori am dori sa ne refugiem in brtatele lor. Desi suna a cliseu, prietenii sunt atat de importanti! Iar ei nu se mai gasesc in mondenitatea ori modernitatea de azi.
Oamenii mari probabil au simtit si ei acest lucru la vremea lor, din acest motiv au creat atat de multi prieteni adapostiti in paginile cartilor. (Cristina Mandy)
Pe cei care au dat maretia culturii romanesti nu ar trebui sa ii uitam. (Insa in ziua de astazi suntem prea preocupati de ziua de maine, deci nu ne mai ramane prea mult timp sa ne aducem aminte de ei…)
