Romania? Ar trebui sa o accept asa cum e, cum si ea ma accepta asa cum sunt.
Cand suntem copii ne creem niste vise si incercam cat putem de tare sa ni le si indeplinim. Dar cu anii ajungem sa fim mai realisti si observam singuri ca nu tot ceea ce ne propuneam cand eram mici si visatori reusim sa avem si sa indeplinim.
Acum, in 2010, sunt in floarea varstei, in pragul intemeierii unei familii si – de ce nu? – sa imi creez alte si alte vise alaturi de persoana mea iubita. Sotul meu a lucrat in strainatate 4 ani si s-a intors la dorinta imperativa a parintilor lui. Asadar, ne-ar fi usor sa ne cladim un viitor in straintate, caci stiu ca sotul meu s-ar adapta usor si eu pe langa el, insa parca suntem la un moment de rascruce si ar fi greu in zilele acestea sa plecam. Dorinta exista foarte puternic in sufletul meu, insa parca nu e momentul acum. Urmeaza sa avem si un copil intr-un an si chiar nu e momentul. Tot speram, copiii din noi, sa ni se schimbe viitorul in mai bine… (Gabriela Dina)
