Parintii mei au avut ocazia sa plece din tara, fara riscuri, inainte de ’89. Acum am familia mea si de nenumarate ori prietenii imi spun: Daca eram in locul tau, plecam. Recunosc, n-am exclus aceasta varianta, insa punand in balanta ceea ce am realizat aici, cat am muncit pentru a ajunge la un nivel onorabil de trai, de ce sa o iau de la 0, de ce sa ingrop cei 22 de ani de cariera, de ce sa renunt la persoanele care ma apreciaza, de ce sa ma duc printre straini? Nu, eu am nevoie de toate cele enumerate.
Mai mult decat atat, daca vreau sa vizitez locuri frumoase din alte tari sunt libera sa merg, sa admir si sa enunt, in final, ca tot mai bine este acasa.
Ador calatoriile, imi place sa socializez cu persoane din tinuturi indepartate, sa le aflu traditiile si obiceiurile dar, in acelasi timp, imi place si sa impartasesc ceea ce avem noi, romanii: locuri, pagini de istorie, aspecte arhitectonice, traditii, specialitati culinare, sarbatori.
Poate sunt o romantica, dar ma intorc, de fiecare data, cu bucurie in locurile pe unde am copilarit, unde ma incarc cu energie. De ce sa calc pe pamanturi straine, care nu au nicio semnificatie pentru mine? Se spune ca viata este asa cum ne-o facem fiecare dintre noi.
Eu am ales varianta care ma face fericita, alaturi de cei dragi. (Felicia Popa)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/De_ce_n-as_pleca/1]}
