Era o dupa-amiaza ploioasa si mohorata. Ma indreptam spre casa, obosita, trista… fusese ziua de salariu si nu luasem banii… imi facusem planul sa-mi cumpar ceva pentru sufletul meu si uite ca trebuia sa aman achizitia… Trec pe langa statia de tramvai. Tramvaiul tocmai plecase din statie. Un copil mititel si oaches, cu par negru si cret, imbracat in uniforma, cu ghiozdanelul in spate, alerga cat il tineau picioarele dupa tramvai. Prea tarziu… deja plecase. S-a oprit gafaind, sleit de puteri si, cu glas sfarsit si resemnat, striga: Era al meu! Railor!… si lacrimile incepura sa-i curga siroaie pe obrajii mici. Mi s-a rupt inima… M-am apropiat de el si l-am intrebat de ce plange. Printre lacrimi mi-a spus cum ii furasera colegii un mar pe care-l primise de la o batranica si voia sa-l duca acasa, surorilor lui mai mici, ca el e mai mare si are grija de ele. El e stalpul familiei de cand tata nu mai e…
Mi-au dat si mie lacrimile. I-am dat trei portocale, pentru el si surorile lui mai mici. Ochisorii lui mici si negri s-au luminat, un zambet larg i-a aparut pe fata, le-a luat cu amandoua mainile, ca pe o comoara de pret, m-a pupat pe obraz, si mi-a spus: Multumesc mult de tot! Dumnezeu sa te binecuvanteze!, si-apoi a luat-o la fuga, sa prinda tramvaiul ce tocmai sosise in statie. Si dintr-odata mi-am dat seama ca bucuria din ochii acelui copil era tot ce-mi trebuia pentru a-mi insenina ziua. Nimicul acela pe care voiam sa mi-l cumpar a devenit atat de insignifiant, incat nici nu l-am mai cumparat… Sclipirea din ochii acelui copil m-a facut sa ma simt mai bogata. Sufleteste vorbind.
Si-apoi a venit intrebarea unei prietene: Ce trebuie sa ai ca sa te simti bogata?. Amintindu-mi de acea intamplare, raspunsul meu e simplu: doar placerea de a darui. Imi place sa dau din putinul meu si altora. Atunci ma simt bogata. Cand reusesc sa-i ajut pe cei din jur, oferindu-le ceva, fie acel ceva un bun material, fie un sfat, fie o vorba buna, o mangaiere sau un umar pe care sa planga. A darui e unul din cele mai frumoase sentimente din lume. Si cum sa nu ma simt bogata cand stiu ca prin gestul meu ofer celor din jur o raza de speranta, un sprijin, un zambet, un strop de incredere? (Florentina Corpaciu)
