As putea sa va vorbesc despre obiectivele turistice, despre istoria pe care o auzi atunci cand te apropii de fiecare piatra, despre murmurul pe care il auzi atunci cand te apropii de Cetatea de Scaun. Dar…in epoca in care traim sunt sigur ca majoritatea dintre voi cei care imi veti face onoarea sa va lasati ochii purtati peste aceste randuri ati avut macar o data curiozitatea sa cititi despre Suceava, daca nu sa o si vizitati. Vreau sa va vorbesc despre o parte a Sucevei, pe care o stiu doar cei care traiesc aici, despre o parte pe care nu o gasesti cu un search pe Google, despre ceea ce poti sa descoperi intr-o viata.
Aici m-am nascut, aici am crescut si aici imi cresc copiii. Nu vreau si nici nu am vrut vreodata sa-mi agat batista cu amintiri intr-un bat si sa plec din Suceava. Nu sufar de patriotism exagerat, am o boala mai grava, o boala care mi-a cuprins precum o panza de paianjen intreg corpul, care mi-a prins toate sentimentele. Sufar de dragoste, cronica as putea spune, cu riscul de a fi judecat.
Atunci cand veti vizita aceasta zona, sa mergeti in Mihoveni, com Scheia. La doar 7 km de Suceava. In aceasta comuna veti gasi mai multe pensiuni si hoteluri in care sa va cazati, dar pe cei cu spirit de aventura ii sfatuiesc sa-si ia ghiozdanul in spate si sa porneasca la drum. Va indemn sa va indreptati spre campul mare al Mihoveniului. 
Porniti spre nord si cam la 700 de pasi, pe varful dealului, va va tine umbra nucul meu. Vi-l inchiriez fara bani, fara contracte. Dupa ce va veti aseza pe iarba verde si pura, sa priviti imprejur. Panorama este de vis. De acolo de sus veti vedea intreaga comuna, intreg orasul. O priveliste care merita efortul. Apoi va veti focaliza intreaga atentie spre nuc. Atingeti usor scoarta cu varful degetelor si ascultati cu inima. Sunt sigur ca veti auzi multe povesti despre oameni care traiesc sau au trait in aceste locuri, despre razboaiele care s-au tinut aici, despre mine, cel care va scriu aceste ganduri. De aceea nu vreau sa intru in picanteriile vietii mele, pentru ca stiu sigur ca nucul nu va uita sa va povesteasca tot. Veti avea impresia ca ati pasit intre paginile unei carti presarate cu aventura, dragoste, bucurie, lacrimi. 
Sunt sigur ca vi s-a facut foame, de aceea va rog sa mai mergeti cam 500 de pasi spre est si veti vedea o stana. Sa nu omiteti sa popositi acolo. Veti gasi doar oameni cumsecade, pentru ca acea stana este a lui Crudu. Da! Stiu ca nu va spune nimic acest nume, dar va asigur ca sunt oameni primitori si ospitalieri, cum sunt majoritatea din aceasta zona. Nu vor intarzia sa va serveasca cu un balmos, de va veti linge pe degete. Daca aveti in buzunare si cativa banuti, puteti sa cumparati un miel. Va asigur ca ciobanul nu va intarzia sa il prepare la ceaun dupa toate regulile pastrate din batrani. O savoare. Dupa aceasta miniexcursie as vrea sa va trimit la mosu’ Dimitri. La doar cativa pasi de centrul satului, veti auzi, fara doar si poate, sunetul ciocanului pe copitele obosite ale calului. Da! Ati ghicit, este fierar si unul dintre cei mai buni din zona. Lucreaza precum o faceau bunicii lui, cu aceleasi scule si cu aceeasi daruire. Nu cred ca ar fi mai putin interesant sa urmariti cum se potcovesc caii sau cum da nastere la diverse obiecte cu atata usurinta. Baba Vitoria nu va intarzia sa va indemne sa gustati o placinta cu urda, cum numai ea stie sa faca, iar spre seara, dupa ce va pregati camerele in care sa va odihniti, va va ospata cu o tochitura moldoveneasca. Vreau sa va vand un pont: nu uitati sa puneti in ghiozdan o sticla de rom de cel mai bun si o punga de cafea pentru a intoarce favorul intr-o oarecare masura.
Acum, ca am ajuns la final, un singur sfat as vrea sa va mai dau. Daca totusi ati ajuns aici, in Suceava, sa nu uitati de obiectivele turistice. Nu vreau sa le vizitati precum niste copii care a doua zi vor da lucrare din ceea ce au invatat, vreau sa va abateti de pe drumul pe care sunteti calauzit de ghid si sa cercetati ceea ce se ascunde in esenta lor. Sa incercati sa intelegeti mai mult decat ceea ce gasim prin carti sau pe internet, sa incercati sa simtiti cu inima si apoi sa retraiti tot ceea ce va transmite obiectivul. Vizitati Cetatea de Scaun a Sucevei si veti face cunostinta cu viata medievala a acesteia, statuia lui Stefan cel Mare, Cetatea Scheiei, Biserica Sfantul Nicolae, ctitoria lui Ilias, fiul lui Petru Rares, Casa Memoriala Simion Florea Marian, Curtea Domneasca si muzeele pe care le veti gasi aici. Acum vreau sa vorbesc doar cu cei carora le-am starnit curiozitatea si vreau sa ii avertizez: daca veti vizita aceasta zona, paianjenul despre care vorbeam mai sus va va prinde, va intra in inima voastra si isi va cuceri teritoriul. Pe veci nu veti mai scapa de aceste amintiri si sunt sigur ca doar povestindu-le celor dragi veti tese si in ei macar curiozitatea. (Catalin Nichitean)
