Porcul si mistretul apar in vestigiile artistice descoperite in vechile teritorii ale tracilor. Se presupune ca la 20 Undrea, geto-dacii aveau un ritual privind sacrificarea porcului si ca romanii au mostenit obiceiul. Chiar si denumirea de 20 Undrea ce apare in calendarul popular de Ignatul porcilor, Ignatul sau Inatoarea se explica prin heneti, atestat ca trib trac, ce se traduce prin „scufundarea in apa”, „purificare”, „jertfa”.
Ignatul apare ca o divinitate solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului si ritul funerar de incinerare (parlitul porcului) in ziua de Ignat (Ignis = foc) este o practica preistorica care supravietuieste in tinuturile romanesti extracarpatice. Perechea lui feminina, Inatoarea, este de asemenea asociata cu focul si rugul funerar.
Legenda lui Ignat
Ignat, care era cam slab de brat, scapa securea, inainte sa sacrifice porcul, in capul tatalui sau. Tatal moare, iar Ignat, cuprins de disperare, fuge in lume sa-si caute izbavirea. Reuseste sa se impace cu propria constiinta si cu Dumnezeu, fiind promovat la rangul de Sfant.
Sacrificarea porcului
La sate, taierea porcului este prilej de bucurie si de petrecere. Obiectiv vorbind, nu este vorba de orgii sangeroase, ci de un prilej de reunire a micilor comunitati de la sate, de celebrare a bunastarii, ajutare a celor saraci prin pomana si de urari de bine. Se prajeste carnea proaspata, se mananca sorici, se destupa sticle de vin sau tuica, din care sunt cinstiti vecinii si cei ce au ajutat la spintecare, se face o pomana a porcului cu bucati de carne gatite, cu carnati proaspat facuti.
Pe 20 decembrie se aud „tipetele mortii”. Se da foc la paie, iar pielea si parul porcului incep sa sfaraie. Focul creste in inaltime, topind zapada de pe crengile uscate ale pomilor din jur. Pentru fragezirea soriciului se parleste apoi cu butelia. Dupa ce se parleste, il urca pe o masa, pregatindu-l pentru transare. Se razuieste si se spala cu apa clocotita. Se inmoaie un deget in sange si se da pe frunte, pe barba si pe cei doi obraji, sugerand semnul crucii.
Pe plita sfaraie un ceaun cu carne proaspata. Alaturi se invarte o mamaliga care se taie cu ata, iar dintr-un ibric ies aburi de la tuica piperata. Pe la porti se aud versuri de colinde: Trei crai de la rasarit/Spre stea au calatorit…
Traditii si superstitii de Ignat
– Cand se taie porcul, e bine sa te ungi cu sange pe obraz, ca sa fii ferit de varsat si ca sa fii rosu in obraz si sanatos in anul care vine.
– Cine nu aude la Ignat porc taindu-se e bine sa-si intepe degetul cu un ac, ca macar sa vada sange.
– Cand se taie porcul, e bine sa se dea de pomana o strachina plina cu faina si o mana de sare, ca sa nu se imbolnaveasca porcii ramasi in viata.
– Cu grasimea de porc taiat la Ignat se unge un mort banuit a fi strigoi.
– Cu carnea de porc negru taiat in aceasta zi se vindeca boala de spurcat, care e un fel de durere ce se muta prin tot trupul.
– Vrajitoarele gatesc untura porcului taiat la Ignat pentru descantece de dragoste si alte farmece.
– Se spune ca in noaptea de Ignat porcul isi viseaza cutitul. Sfantul Ignat se arata porcilor si le spune ca or sa moara pentru ca el ia sufletele porcilor. (Oana Cristina, Foto: Stock.XCHNG)
