Pentru ca suntem in timpul sarbatorilor de iarna, cand ne gandim mai mult la familie, m-am decis sa va scriu despre matusa mea care e artista plastica si care locuieste in Maneciu Ungureni, locul unde v-am mai scris ca imi petreceam vacantele de vara. Sunt mandra de matusa mea, chiar daca poate suna a lauda, si ma bucur ca i-am mostenit si eu talentul, dar mai ales iubirea pentru tot ce reprezinta frumosul! Si sa nu credeti ca mi-a fost usor sa scriu despre dansa in mod obiectiv, desi uneori cuvintele nu sunt suficiente…
Profesoara de arta plastica, Matei Vasilica, nascuta in 27 ianuarie 1934, in comuna Albesti-Muru, judetul Prahova, a absolvit Liceul Pedagogic Ploiesti si Institutul Pedagogic – Sectia Arta Plastica 1964. A fost profesor de desen la Maneciu Ungureni din 1964 pana in 1989.
Pasiunea pentru pictura in ulei pe carton, panza si lemn s-a manifestat prin realizarea unor peisaje, mai ales de toamna, favorizata si inspirata in acelasi timp de padurea care incepe aproape in imediata vecinatate a casei sale; a mai realizat pictura pe tema florala, fara a neglija tehnica in acuarela si pastel.
Polivalenta talentului profesoarei Matei Vasilica se manifesta si in alte domenii: ceramica, design (tesaturi cu motive romanesti, creatii originale etc.), coregrafie, sculptura cu elemente din natura: (radacini si crengi) si bineinteles in planul didactic.
Picturile sale, indeosebi peisaje din Maneciu si flori, ca si portretele si nudurile se remarca prin explozia de culori luminoase, calde, sincere ca si sufletul artistei, expresivitate interioara, eleganta liniilor, forta de a atrage privirea si a admira frumosul de la primul contact vizual.
Colectia personala este formata in prezent din circa 40 de lucrari de pictura in ulei; acuarela si desene in carbine si creion pe care le detine acasa, dar pe parcursul activitatii o parte din lucrari au fost vandute si fac parte din colectiile din tara si strainatate, ridicandu-se la peste 300 de lucrari. Cel mai mult tine cont in tablourile sale de elementele de lumina, umbra si penumbra si culoare.
Este o artista plastica deosebita in talentul ei, dar extrem de modesta si retrasa in linistea patriarhala a zonei Maneciu, unde impartaseste linistea padurilor tremuratoare de toamna, paduri pline de leganatoarele si tulburatoarele culori; iar pentru ea tocmai aceste locuri in natura au constituit un mediu benefic si pasionant in ceea ce priveste activitatea de artist.
Toate cele mai de sus inlantuindu-se armonios au dus la rezultate fericite in domeniul artei realizate de dansa pana astazi. (Tatiana Ghinda)
