Daca ajungi in Busteni, e imposibil sa nu auzi de Cascada Urlatoarea. Auzi de ea si fara sa ajungi acolo, nu-i asa? E pitita undeva prin Bucegi, la vreo doua ore de mers din statiune. Impozanta nu e… surprinzatoare? Nu neaparat. Dar de ce sa nu profiti de un drum hoinar cu prietenii, sa tragi in piept aer curat si sa te bucuri de o alta frumusete asternuta pe plaiurile romanesti? Caci este o bijuterie cristalina superba! Ca imagine pare un susur de apa cu un volum crescand. Cu cat te apropii, din padure catre locul in care se afla, o auzi trambitand parca intr-un zgomot neintrerupt. De parca s-ar certa cu cineva din apropiere. Dar ea „urla”, noi ne apropiem sa o privim, zambim, facem poze, ne racorim. Are o apa dulce, am gustat-o. „Naturala, domn’e!”, ar zice cineva. (Laurentiu Enea)
Previous ArticleBunatatea, virtute sau cusur?
Next Article A fi bun inseamna onestitate