Despre mine si puiul meu, sau mai bine zis familia mea, as putea vorbi la nesfarsit (desi existam de doar 2 ani); insa ma rezum la a aminti cel mai frumos moment din perioada celor 9 luni in care amandoi am fost Unul. Este vorba despre minutele pe care le petreceam la ecograf si ii auzeam bataile inimii, il vedeam cum se misca (pentru ca nu-mi mai era suficient sa-l simt, trebuia sa-l si vad). Ajunsesem sa merg la ecograf chiar si la doua saptamani, in conditiile in care nu am avut nici cea mai mica problema cu sarcina si mai aveam si de parcurs o suta si ceva de kilometri pentru a merge la ecograf. Dar acest lucru nu m-a impiedicat sa-mi sting dorul de fiul meu, care era si este o particica din mine.
Sunt de nedescris acele momente, nu poti exprima cu toate cuvintele din lume ce simte o mamica atunci cand vede crescand in pantecul ei o viata. Nu poti uita acele sentimente pentru ca sunt unice, la fel cum nu poti uita nici prima privire, ochisorii aceia mici care se uita spre tine cu toata increderea, nici prima noapte nedormita, nici primele cuvinte, nici primii pasi…
Sunt multe, multe lucruri frumoase pe care le-am trait si pe care avem impresia ca le-am uitat, insa, daca stam sa ne gandim, ele vor reveni in mintea noastra fara sa ne dam seama… Am un baietel minunat, cel mai frumos, cuminte si destept din lume! (Raluca Iosu)
