Anul trecut, la implinirea unei varste marcante in viata mea, mi-am dorit o petrecere intima, speciala, de care prietenii sa-si aminteasca cu placere, o petrecere care sa prezideze in memoria clipelor de sarbatoare, o petrecere cu specific oriental. Petrecere pe care, alaturi de prietena mea buna nascuta in aceeasi zi, am planificat-o de la cel mai mic detaliu. Terasa placata cu marmura a fost resortul pe care am construit un microunivers oriental. Arabescurile, pe care le-am pictat manual, au fost perfect amplasate pentru ca sclipirea lor metalica sa fie timid luminata de lumanarile parfumate. Cosuletele cu betigase aromate se consumau langa bancutele joase, din lemn vechi, pe care le-am impodobit cu perne decorative cu aplicatii indiene.
Un mic baldachin inconjurat de faimoasele tapiterii persane, balansoarul ale carui voaluri discrete dansau pe muzica orientala ambientala… un kol sana wenty tyba, la multi ani in araba, narghilelele de langa care te imbiau bolurile cu mancare libaneza si ceai, toate aceste aspecte au construit o atmosfera orientala in care orice musafir din Orient s-ar fi simtit ca acasa. Mabrouk, felicitari, ar fi spus musafirul de la care avem atatea de invatat, de la sensibilitatea cu care vede lumea din jur la pasiunea mostenita din stramosi pentru superba arta orientala. (Iulia Lumina)
