Odinioara, regii conduceau bataliile direct de pe campul de lupta si purtau pe piept aparatori din piele ornate cu diamante si cu alte pietre pretioase. Ei erau convinsi ca diamantele au proprietati magice conferite de divinitate si puteri care depaseau intelegerea umana. De aceea, razboinicii stateau in apropierea regilor si a celor care aveau norocul de a purta diamantele magice in platosele din piele.
In secolul al XIII-lea, regele Ludovic al IX-lea al Frantei a emis un act care stabilea o lege somptuoara – aceasta restrictiona purtarea diamantelor, singurul care le putea avea fiind regele. Acest lucru arata raritatea acestei pietre pretioase si valoarea care i se recunostea deja de atunci. Pana in secolul al XIV-lea, doar regii purtau diamante, caci se considera ca ele dau putere, curaj si invincibilitate. In acea perioada si-a dobandit diamantul statutul de cel mai important cadou facut din dragoste, pe care il are si astazi.
In industria bijuteriilor din Europa au inceput apoi sa apara mai multe diamante – acestea erau purtate ca un accent ornamental printre perle. In continuare insa, ele erau un privilegiu rezervat regilor si familiilor foarte bogate. Un singur exemplu: in coroana imperiala a tarinei Ecaterina a II-a a Rusiei (1729-1796) au fost montate nu mai putin de 4936 pietre pretioase stralucitoare.
In Evul Mediu, inca se mai credea in magia diamantelor. Daca erau purtate pe mana stanga, montate in aur, se considera ca ele aveau puterea de a alunga cosmarurile, diavolii, fantomele si de a linisti animalele salbatice. O casa sau o gradina ale carei colturi erau atinse cu un diamant se considera ca sunt protejate de fulgere, vijelii si alte nenorociri. In acelasi timp, se considera ca diamantele confera generozitate, virtute, ii calmeaza pe cei cu afectiuni psihice si pot chiar influenta o decizie intr-un proces in favoarea celui care le purta, aducand noroc si succes. Din punct de vedere medical, se credea ca un om bolnav se putea vindeca daca lua cu el in pat un diamant si il incalzea cu corpul sau.
Totusi, pe masura ce oamenii intelegeau valoarea si importanta reala a diamantelor, povestile si misticismele legate de puterea acestora incepeau sa fie lasate deoparte. Oricine stia cat de importante sunt din punct de vedere financiar aceste pietre pretioase, astfel ca proprietarii de mine propagau zvonul ca diamantele ar fi otravite. Scopul era de a preveni furtul acestora de catre mineri, prin inghitire.
Popularitatea diamantelor a inceput sa creasca si datorita descoperirii catorva piese mari, care au ajuns celebre. Doua dintre ele erau Koh-I-Noor si Blue Hope (Speranta Albastra).
Pe vremuri India era cea mai cunoscuta tara de provenienta a diamantelor. Cand India nu a mai putut furniza diamante, oamenii au cautat in alte parti. Au fost descoperite mici cantitati in Brazilia si in Borneo, dar acestea nu erau nici pe departe suficiente pentru a acoperi cererea crescanda. La mijlocul secolului al XIX-lea, descoperirea unor diamante in apropiere de Orange River din Africa de Sud a declansat cea mai mare goana dupa diamante din lume. Pietrele gasite acolo au mai potolit pe moment „foamea” de diamante a omenirii.
Tot in acea perioada au fost gasite diamante si in estul Australiei. Mai apoi, in 2 octombrie 1979, geologii au descoperit filonul Argyle, langa lacul Argyle, in estul Australiei, cel mai bogat zacamant de diamante din lume. De atunci, Argyle a devenit cel mai mare furnizor de diamante din lume, producand peste o treime din cantitatea de diamante a lumii, anual.
