Inca mai am sperante in Romania, desi lucrurile par sa se agraveze pe zi ce trece. M-am saturat de cancan si valori „goale” promovate cu insistenta, nu mai vreau sa vad certuri si scandal oriunde intorc capul si, oricat as butona telecomanda, nu mai suport ignoranta si ipocrizia oamenilor care ne conduc tara.
Cred cu putere ca noi, romanii, la origini, nu suntem asa cum ne prezentam astazi: saraci la suflet, ranchinosi si scandalagii. Avem o istorie frumoasa si valori inestimabile, care s-au cladit in timp; am demonstrat de-a lungul anilor ca putem fi solidari intre noi, ne-am afirmat in toate domeniile posibile prin ambitie si munca.
Dar ce se intampla acum cu noi? Cat o mai dura criza cu care ne confruntam in ultima vreme? Greu de raspuns. Parca am fi hipnotizati, am luat ca un magnet „americanismele” ieftine, unde am presarat un strop de „sange de tigan”, si uite asa inregistram un numar mare de emisiuni in care se face divertisment prin prostie (fie ea si imitata, dar tot la degradarea noastra ca natiune duce), avem stiri deformate, cu valoare senzationala, avem modele mediocre etc.
Vreau ca Romania de maine sa se dezbaiere de toti acesti virusi, sa-si lecuiasca ranile si sa straluceasca prin frumusetea ei autentica si prin farmecul ei aparte. Vreau o Romanie in care copiii mei sa creasca in siguranta, sa dispuna de un sistem de sanatate si invatamant bine pus la punct, sa se bucure de privilegiul de a fi romani si sa se mandreasca cu originile lor. Vreau o Romanie bogata in valori puternice, in care munca sa fie apreciata si rasplatita, talentele incurajate, iar bunul-simt sa nu fie o raritate.
Mi-e un pic frica pentru generatiile care cresc in urma noastra. Ce vad ei? Desene animate violente? Prietenie cu bona familiei – calculatorul si televizorul? Poze indecente in toate ziarele din metrou sau RATB? Cuvinte injurioase din gura oamenilor din strada?… Ah, e infricosator, revoltator, trist!
Inca mai am sperante, drept dovada am ramas in tara si incerc sa ma impotrivesc multimii prin mici gesturi si atitudini, care poate ca vor conta la un moment dat. Am certitudinea ca mai sunt multi ca mine, cu speranta vie si cu dorinta de a pastra ceea ce am mostenit de la strabunii nostri. (Mihaela, Foto: Stock.XCHNG)
