Fiecare inceput de an e marcat de frumoasele sarbatori crestine ale Sf. Vasile, Bobotezei si Sf. Ion. Imi aduc aminte cu drag de Boboteaza copilariei mele, sarbatorita de intreaga comunitate a satului, de la mic la mare. Slujba de la biserica incepea dis-de-dimineata, la ora 4, dupa care ne indreptam cu totii la malul raului, unde preotul savarsea slujba de sfintire a apei. Eram infrigurati, dar fericiti, cuprinsi de o bucurie simpla si inexplicabila. Cu bunica de manuta, atenti sa ne facem semnul Sf. Cruci atunci cand trebuia si entuziasmati de venirea zorilor. Ce moment tainic, cand afara se lumina de ziua si totul incepea sa prinda contur; pasarele zgribulite incepeau timid cateva acorduri, sfioase pentru a nu deranja slujba… Glasul puternic al parintelui, murmurul de rugaciune al oamenilor, Cerul care cobora pe pamant si oamenii care urcau la Cer… Nu voi uita niciodata aceste momente sacre!
Anii au trecut, noi ne-am mutat la oras, dar din fericire se mentine si astazi obiceiul de a merge la rau. Nu mai intram la Biserica noaptea, ci dimineata la ora 9, dupa care mergem cu totii pe malul raului Olt, unde se savarseste slujba de sfintire a apei: a apei care va fi purificata de toate duhurile rele si care va face ogoarele sa rodeasca. V-ati intrebat de ce legumele noastre romanesti, in special rosiile, au acel gust desavarsit, apreciat de toti strainii si nemaintalnit in nici o tara? Pentru ca la noi, la romani, se sfintesc apele, din mosi-stramosi. Se sfintesc apele, se sfintesc oamenii, prin stropirea si gustarea apei sfintite, prin care ni se reinnoieste Botezul in Sfanta Treime. 
Au incercat diversi oameni de stiinta sa explice miracolul prin care Agheasma Mare, pastrata in casele credinciosilor cu mare ravna, isi pastreaza proprietatile, prospetimea si savoarea intreg anul. Nu au gasit nici o explicatie stiintifica! Agheasma e „medicamentul” la care alergam cu incredere de fiecare data cand suntem bolnavi sau avem necazuri. Puterea sfintitoare si tamaduitoare a Aghesmei Mari e de netagaduit, asa cum se arata si in rugaciunea pe care preotul o inalta catre Dumnezeu in momentul sfintirii ei: Si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului, fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca, ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintire a caselor si spre tot folosul de trebuinta.
Suntem atat de bogati, dragi romani… avem atatea comori spirituale in pamantul acesta udat de sangele martirilor si protejat de rugaciunile marilor duhovnici ai neamului. Sa nu ne uitam niciodata credinta, patria si stramosii, sa fim vesnic ortodocsi si atunci cu siguranta fiecare zi si fiecare om intalnit in cale vor fi pentru noi un miracol! (Roxana Paun)
