Rodica si Viorica asteptau cu nerabdare sosirea Mosului… dupa poeziile spuse cu elanul specific pionierilor, ele primira, din sacul plin de jucarii, cate o papusa… Aradeanca! Se intampla, desigur, prin anii ‘80, atunci cand magica fabrica de la Arad era asaltata de comenzi din strainatate, dar si din interior. Pe vremea aceea, papusile erau mereu vesele si le transmiteau asta si copiilor. Nimic nu parea sa tulbure aceasta minunata vraja… asta pana a sosit schimbarea de regim politic. In scurt timp dupa Revolutia din ’89, oamenii, nu se stie din ce motiv, au inceput sa o indrageasca tot mai mult pe Barbie. Frumoasa si rafinata, mereu eleganta si sclipitoare, Barbie parea sa cucereasca inimile fetitelor, si iata asa s-a asternut uitarea peste Aradeanca, papusa iubita atat de catre copii, cat si de adulti, in perioada de dinainte de ’89. Au urmat apoi papusile chinezesti, atat de ieftine, atat de triste si, din pacate, uneori chiar nocive copiilor.
Poate ca nu mi-as fi amintit nici eu de Aradeanca, insa, trecand prin magazinele de jucarii, am constatat cu parere de rau ca exista pe rafturi papusi fara zambete, papusi cu expresii caudate, care pot sa aminteasca mai degraba de celebrul film Chucky, decat sa inveseleasca ziua unui copil.
Magazinele de jucarii sunt pline de chinezarii, de papusi, care nu tin decat cateva ore, jucarii aruncate si chiar uitate dupa doar cateva minute de joaca. De ce? Pentru ca acele jucarii nu exprima, nu transmit nimic, nu au zambetul acela sincer, nu au coditele acelea negre sau blonde pe care le avea Aradeanca, nu pot convinge un copil. Imi amintesc de Aradeanca mea si de perioadele cand eram bolnava. Eram atat de prinsa in vraja papusii, incat incepusem sa cred ca era insufletita si ca suferea de fiecare data cand aveam febra sau cand venea medicul sa imi faca injectie. Poate ca tocmai asta le lipseste jucariilor de astazi: vraja, capacitatea de a-i transporta pe copii intr-o lume mirifica si fantastica.
Alexandra asteapta cu nerabdare sosirea Mosului, dupa poezia spusa cu elanul specific unui copil cu personalitate, primeste in dar, din sacul plin de cadouri, o papusica mare aproape cat ea. Se bucura, pentru moment, se joaca un sfert de ora, apoi o lasa prada uitarii, nici calutul mare si albastru nu o incanta atat de mult. Se intampla in seara lui 24 decembrie 2011, atunci cand Mosul nu a gasit in magazine Aradeanca, dar Alexandra stie ca Mosul, desi batran, stie sa navigheze online si a gasit deja un site unde un nostalgic… poate ca un spiridus… vinde papusa Aradeanca. (Rodica Puscasu)
