Hello Dacic Cool, ma bucur sa mai am putin timp sa va mai impartasesc niste opinii despre cum as dori eu sa fie Romania mea si ce as mai vrea sa se intample ca sa mai progresam putin! De data asta as vrea sa va vorbesc despre fotbal! Stiu… toti suntem experti cand e vorba de asta, unii mai microbisti decat altii, innascuti, nu alta! Cu toate astea, lumea fotbalistica de la noi se prezinta cu sefi de echipe care se intrec in declaratii acuzatorii, antrenori indoielnici, maseuri batausi (vezi Liviu Ciuca – „U” Cluj, de la recentul scandal) sau jucatori-vedeta, care uita sa se mai antreneze sau sa dea totul pe teren pentru echipa care i-a facut mari si pentru cei care-i iubesc, atunci cand cluburile sau pitipoancele sunt mai importante! Dar noi ne uitam, sustinem o echipa, se intampla sa ne placa un joc si trecem peste multe rele, chiar daca e vorba de aceste rautati sau, mai rau, mafia pariurilor, care de ceva ani s-a bagat si in fotbalul nostru, care nu era destul de murdar si asa!
Sunt dinamovist si, ca toti ceilalti dinamovisti din tara, visez la un joc bun, jucatori care sa alerge si sa munceasca, la daruire, atat de la jucatori, cat si de la antrenor sau conducere. Vrem cu totii sa se intoarca lumea pe stadion, vrem spectacol in teren si tribune, dar la noi, la romani, traditia mersului pe stadion pentru a-ti sustine echipa se rezuma la cei care merg la meci dupa cat de bine a jucat echipa preferata in precedentele doua-trei meciuri, din pacate. In Germania, ultima clasata are tribunele pline la fiecare meci, campioana Borussia Dortmund nu a jucat nici un meci din campionat fara sa aiba casa inchisa, in Anglia e la fel. In Franta sau Italia vin de doua sau trei ori mai multi spectatori ca la noi. Se poate? Vreau o tara civilizata in fotbal, pe teren, in conducere si in final la nivelul suporterilor. Toti vrem o echipa nationala buna, dar fara munca si rigoare nu se poate. De asemenea, pretul biletelor conteaza mult, trebuie sa fie accesibile pe categorii, de la cel mai umil suporter pana la marele boss de la loja, iar la deplasari sa nu se mai faca marlanii cu preturi astronomice pentru descurajare, asa cum am intalnit la Cluj sau la Brasov, orase pe care le-am crezut mereu foarte civilizate, dar care prin conducerea cluburilor de acolo si-au dat cu firma in cap!
Pe 9 mai am urmarit la televizor doua mari finale. Prima a fost de la ora 14.00, ora Romaniei, pe ESPN (noi nu putem sa atragem un broadcast de clasa din puternicul fotbal rusesc la televiziunile de profil romanesti), unde la Ekaterinburg, al patrulea oras rusesc ca numar de locuitori si importanta, 27.000 de oameni infruntau o caldura total neobisnuita acolo pentru acea data, pentru a vedea din tribune Finala Cupei Rusiei care se desfasura intre campioana Rusiei in 2008 si 2009 – Rubin Kazan – si echipa mea favorita de la rusi, Dinamo Moscova. Rubin s-a impus greu cu 1-0, desi a fost mult mai buna, profitand de o a doua repriza foarte slaba a lui Dinamo. Cu toate astea, suporterii lui Dinamo Moscova au strigat din primul pana in ultimul minut! Asa ceva vrem si noi intr-o Romanie mai buna pe plan fotbalistic. Asa vreau sa se intample si in Romania mea!
Seara, a urmat marea finala din Europa League, pentru care noi, toti romanii, ne-am pregatit exemplar la nivel de organizare. Am fost mai mult laudati decat criticati (criticati am fost doar pentru haosul din Aeroportul Otopeni) si totul a iesit foarte frumos. Ne-am mahnit insa pentru ca nu am avut o echipa romaneasca pe pamant romanesc si a trebuit sa aclamam spanioli sau basci. Pacat, dar sper ca odata ne vom trezi si ne vom arata si noi adevarata valoare, ca sa fie altfel si in sufletele noastre, asa cum nemtii simt cand se gandesc ca Bayern Munchen joaca acasa sub privirile si in orasul lor pentru trofeul Ligii Campionilor! Totusi, ne-am bucurat pentru Falcao sau Diego, pentru elanul si daruirea lui Atletico Madrid si am plans pentru pustii lui Athletic Bilbao, care in naivitatea lor credeau ca sunt favoriti. Asa suntem noi, romanii, iubim spectacolul si inima a batut mai tare in noi, caci a fost si „finala noastra”. Lauda fotbalului si oamenilor care muncesc pentru a ne oferi mereu spectacol, si nu jocuri de culise! (Razvan Constantin, Foto: Dinamomania)
