Mi se spune ca sunt prea sensibila si visatoare, poate ca asa e, dar ce e rau in asta? Si mi se mai spune ca prea pun la suflet totul si ca ar trebui sa fiu mai indiferenta. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pot sa raman indiferenta fata de ce se intampla in jurul meu si nici nu ma pot preface ca nu-mi pasa. Daca stiu ca pot ajuta, daca cred ca pot schimba ceva si ma simt capabila sa fac un lucru anume, o fac fara sa stau prea mult pe ganduri. Eu sper intr-o lume mai buna si imi place si vreau sa cred ca lumea asta se va schimba odata si-odata in bine, desigur! Si stiu ca intr-o zi va fi mult mai bine si in tarisoara noastra draga. Incerc sa las lumea un pic mai buna decat am gasit-o si cred c-am lasat ceva in urma mea, fie el un pomisor plantat pe undeva, intr-un coltisor al pamantului, un zambet pe fata unui copil necajit sau o mangaiere si o mana de mancare date unui animal singur sau parasit care nu implora decat afectiune si o privire blanda.
De-a lungul timpului, am participat la mai multe actiuni de voluntariat si am cunoscut oameni frumosi si buni care mi-au dat motive sa cred intr-o lume mai buna. Am facut curatenie pe drumurile patriei, am luptat pentru salvarea Rosiei Montane, am deszapezit cateii intr-un adapost de animale, am facut curatenie la Gradina Botanica si am amenajat o gradina pentru copii acolo, am plantat o padure langa Ploiesti, am daruit cadouri de Craciun copiilor si am intalnit oameni care nu pot ramane nici ei indiferenti, oameni adevarati si curajosi care vor sa schimbe ceva in tara asta, care vor sa lase ceva in urma lor, care cred la randul lor intr-o lume mai buna. In Romania exista oameni adevarati si nu sunt putini, multi dintre ei sunt tineri, foarte tineri. Datorita lor am speranta si cred intr-un viitor mai bun, un viitor luminos asa cum ne dorim cu totii.
Voi scrie in continuare despre experientele frumoase pe care le-am trait si care mi-au dat motive sa cred intr-o lume mai buna, sa fiu increzatoare si optimista. Si incep cu experienta pe care am trait-o in cadrul celui mai mare proiect de implicare sociala in Romania – Let’s Do it Romania. Am facut curatenie pe un drum judetean, in comuna Gruiu, intr-un refugiu de drum, si cred ca daca mergeam pe jos pana la Bucuresti, nu gaseam un metru patrat de pamant curat, pentru ca asa e la noi, romanul arunca tot pe jos, isi arunca mancarea si tot ce nu-i mai foloseste pe geam, nici macar nu se sinchiseste sa duca gunoiul, din masina nu mai vorbesc… direct pe geam. Bunul simt si spiritul civic cam lipsesc la noi. Este binecunoscut faptul ca drumurile noastre sunt pline de gunoaie si animale moarte, iar refugiile de pe drum sunt adevarate gropi de gunoi, toalete publice si focare de infectii. Un pet dispare in 800 de ani, nesimtitii, niciodata, desi sunt biodegradabili! Am facut curat dupa ei, in ziua cea mare, ziua de curatenie generala in toata tara, si sper ca macar cei care ne-au vazut si s-au simtit cu musca pe caciula sa fi invatat ceva, sper ca aceasta actiune sa nu-i lase indiferenti si sa arunce in cos, nu pe jos, asa cum i-a invatat mamicuta lor cand erau mici, ca asa-i frumos.
Oameni adevarati si dornici de a schimba ceva in tara asta am intalnit implicandu-ma intr-o campanie de salvare a Rosiei Montane. Am strans semnaturi pentru salvarea Rosiei Montane, am iesit in strada, am impartit fluturasi si am informat oamenii (intrucat alta cale nu exista, din cauza monopolului detinut de RMGC, compania care doreste exploatarea cu cianuri a aurului din Apuseni si a reclamelor mincinoase prezente pe posturile de televiziune si la radio).
Rosia Montana nu e de vanzare! Acesta a fost mesajul nostru. 100 de generatii ne-au transmis acest patrimoniu. Este de datoria noastra, azi, sa il pastram intact si sa il transmitem, la randul nostru, generatiilor viitoare. Am militat pentru salvarea acestui patrimoniu inestimabil, inscrierea sa pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO si pentru adoptarea unei legi anticianuri.
Oameni buni, cu suflet, am cunoscut si la Glina, cand am fugit sa dam o mana de ajutor la deszapezire, la adapostul de animale. Ne-am inarmat cu totii cu lopeti, am luat hrana la caini, castronele de mancare, ne-am imbracat gros, ne-am incaltat corespunzator, manusi bineinteles, si am ajutat la deszapezire. La adapostul de la Glina sunt doua asociatii pentru protectia animalelor care au grija de caini: Asociatia „Robi” si Asociatia „A Doua Sansa”. La tarcurile Asociatiei „A Doua Sansa”, situatia era mai grava, in sensul ca inca mai era multa zapada de inlaturat si la unele custi nu exista acces la animale din cauza mormanului urias de zapada. A trebuit sa luam zapada de langa custi si s-o dam pe mijloc, astfel incat utilajul de deszapezire sa poata s-o ia.
Oameni frumosi, care m-au inspirat, am intalnit si la actiunile de curatenie la care am participat la Gradina Botanica din Bucuresti. Primavara trecuta, impreuna cu multi iubitori ai Gradinii Botanice, elevi, studenti, copii si nu numai, am curatat sectoarele gradinii. Am taiat lastaris, am greblat frunze moarte, am strans gunoaie si am carat trunchiuri de copaci. Actiunea s-a desfasurat sub indrumarea personalului Gradinii Botanice si a voluntarilor Team Work. La sfarsit, am primit cu totii insigne de gradinari , diplome, permis de intrare gratuita la Gradina Botanica si am plecat cu totii fericiti ca am mai facut o fapta buna. Port cu mandrie insigna mea de gradinar, iar diploma e pusa la loc de cinste.
Proiectul Curatenia de Primavara este derulat de Asociatia Team Work din 2006 si face parte, alaturi de celelalte proiecte – Curatenia de Toamna, Vanatoarea de Comori in Gradina Botanica, Gradina Copiilor si Gradina Bunicii, dintr-un proiect mai amplu, „Gradina Botanica – Gradina orasului meu”, derulat in parteneriat cu Gradina Botanica „Dimitrie Brandza” a Universitatii din Bucureşti. Proiectul isi propune sa aduca Gradina Botanica mai aproape de comunitate, prin implicarea in activitati care sa creeze sau sa intareasca legatura dintre acestea, dezvaluind beneficiile pe care un spatiu verde, dublat de latura educativa, le poate aduce dezvoltarii personale si comunitare.
Pe la inceputul verii, tot impreuna cu Team Work, am lucrat la amenajarea unui spatiu pentru copii, in Gradina Botanica, un spatiu dedicat activitatilor de educatie ecologica si amenajat sub forma unei plante uriase, unde copiii nerabdatori sa poposeasca si sa invete lucruri noi in corpul uriasei plante sunt asteptati sa exploreze Gradina Copiilor. Dar nu numai cei mici, ci si cei mari.
Amenajarea spatiului Gradinii Copiilor a avut loc in perioada aprilie-iulie 2012. Voluntarii au inceput cu pichetarea terenului din Gradina Botanica „Dimitrie Brandza” a Universitatii din Bucuresti, prin aceasta actiune delimitandu-se conturul unei plantei uriase, forma sub care urma sa fie amenajat spatiul Gradinii Copiilor. Dupa aceea, a inceput amenajarea propriu-zisa. Am taiat si am strans iarba, am scos radacinile lianelor, am sapat, greblat si nivelat pamantul de la radacina pana la floare. S-a inceput totodata vopsirea casutei semintelor, destinata expozitiilor de seminte, fructe, fotografii, picturi si desene facute de cei mici in cadrul activitatilor de educatie ecologica. Asadar, daca vizitati Gradina Botanica, opriti-va si la Gradina Copiilor. E foarte frumoasa! Cum intrati in Gradina Botanica, mergeti inainte pe aleea principala, faceti dreapta pe Aleea Stanjeneilor, mergeti putin inainte si apoi prima la stanga, pe carare si gata, ati ajuns. De preferat sa mergeti totusi vara sau primavara, cand e verde, cald si frumos.
Toamna care tocmai a trecut, trei weekend-uri la rand, zeci de voluntari au participat la curatenia de toamna la Gradina Botanica, sub indrumarea voluntarilor Team Work si a personalului Gradinii Botanice. Am strans gunoaiele, am taiat si am carat lastarisul, am toaletat copacii, am greblat frunzele uscate, am facut miscare si ne-am si distrat.
Diplome, insigne de gradinari si bulbi de lalele pentru voluntarii harnici…
La sfarsit, voluntarii au primit diplome si insigne de gradinari cu care sa se mandreasca, permise de intrare gratuita la Gradina Botanica, bulbi de lalele si cartulii cu frumoasele gradini ale Bucurestiului. Initial, programul de curatenie fusese stabilit pentru zilele de 10, 11, 17, 18 noiembrie, dar cum intotdeauna se mai gaseste ceva de facut la Gradina Botanica, actiunea s-a prelungit cu inca un weekend si s-a incheiat cum nu se poate mai frumos, adica cu un atelier de creatie. O zi a fost de lucru – sambata, iar duminica a fost zi de relaxare si am participat la workshop-ul Flori din Frunze, o activitate recreativa, inspirata, prin care am realizat flori din frunze de toate formele si culorile.
Poate ca cea mai mare satisfactie sufleteasca am simtit-o atunci cand am plantat o padure, undeva pe langa Ploiesti. Atat de bine m-am simtit, am avut asa un sentiment de multumire sufleteasca, am simtit c-am lasat ceva in urma mea si peste 15-20 de ani cand voi trece pe acolo, copaceii mititei pe care i-am plantat se vor face inalti si falnici. A fost o experienta frumoasa si am cunoscut din nou oameni buni care vor sa schimbe ceva in jurul lor, oameni care-mi dau motive sa cred intr-o lume mai buna, oameni care prin puterea exemplului m-au inspirat, oameni care au aratat ca le pasa, implicandu-se spre a lasa mostenire copiilor nostri paduri, aer curat, apa potabila, nu conturi in banci, masini de fite sau vile uriase.
Cinci mii de copacei au prins radacini la Ploiesti in urma actiunii de plantare organizata de Asociatia „Mai Mult Verde” din donatiile realizate de sustinatorii organizatiei in cadrul campaniei ”Fa cadou un copac!” Si ca sa ma laud un pic, am plantat aproape 100 de puieti! Dar nu singura, ci in echipa, impreuna cu doua fete simpatico, cu care m-am imprietenit.
Iarna aceasta am participat la o alta campanie frumoasa, o campanie prin care s-au strans cadouri de Craciun pentru copii. Este vorba de un proiect care a adus zambetul pe buze, de Craciun, copiilor orfani sau proveniti din familii sarace sau dezorganizate, un proiect care a avut nevoie de ajutorul nostru, al tuturor – „Shoebox” (sau „Cadoul din cutia de pantofi”). In Bucuresti s-au strans 500 de cutii pentru copii si au fost impartite in 5 locatii diferite: Asezamantul social „Sfintii Mihail si Gavriil” din comuna Slobozia de Giurgiu, Spitalul Fundeni, Scoala Corabia (copii bolnavi – autism, sindrom Down etc.), Centrul de plasament „Sf. Andrei”, familii fara posibilitati. Iata ca in Romania se intampla si lucruri frumoase si impreuna putem schimba multe. Putin cu putin se face mult, imi place mie sa spun, si avem motive sa credem intr-o lume mai buna. (Andreea Lazar, Foto: blogalinitiative.ro)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Oamenii_si_intamplarile_care_ma_fac_sa_fiu_optimista/2]}
