Statiunea Ocna Sibiului, aflata la 15 km de Sibiu, este cunoscuta mai ales pentru Baza de Tratament Balnear care functioneaza aici, dar eu vreau sa va prezint un muzeu pe care l-am descoperit intamplator in plimbarile noastre prin statiune. Am urmat un mic indicator „Spre muzeu”, intr-o seara, cu intentia de a vedea programul de vizitare si de a ne intoarce a doua zi. Am ajuns pe strada Mihai Viteazul, la nr. 24, unde functioneaza Colectia Muzeala Anuta si Aurel Achim, un muzeu etnografic particular. Am sunat timid la poarta sa intrebam cand putem vizita aceasta colectie. Domnul Achim ne-a primit cu multa amabilitate in curtea sa si ne-a prezentat o parte din exponate. Totul este expus in curte si in casa domnului Achim.
Acesta se bucura de sprijinul sotiei si l-a avut exemplu pe fratele sau, Emilian Achim, a carui colectie din Almasu Mare (judetul Alba) este apreciata in toata tara. Am vazut multe case abandonate sau degradate in statiune si l-am intrebat daca nu a solicitat la Primarie un spatiu pentru acest muzeu, spunandu-ne ca a avut unele interventii, dar fara succes.
Intr-un sopron din spatele curtii sunt adunate tot felul de masinarii din secolul trecut: prima piesa achizitionata a fost o batoza din 1947, adusa cu trailerul de la Geogiu Bai. Alte obiecte mai putin cunoscute orasenilor din zilele noastre: o sareta cu care se plimba doctorul sau postasul de la sate, masina de pompieri, o motocicleta cu atas, o vanturatoare de grau, rasnita de porumb, grape, plug, o roata de olar, o masina de modelat rame de tablouri, masina de confectionat funii, un banc de lucru pentru tamplarie.
Pentru fiecare obiect exista o poveste si vizitatorului i-ar trebui o zi intreaga ca sa treaca pe langa toate obiectele stranse de colectionar. Pe unele le-a adunat din donatii, dar cele mai multe au fost cumparate.
Toate sunt restaurate si intretinute, mecanismele fiind reparate cu rabdare si facute sa functioneze. Obiectele mai mici sunt expuse in doua camere. La intrare sunt afisate niste placute, mici afise, cu diverse ganduri ale colectionarului, in limba romana, engleza, germana si franceza. Am retinut: Daca nu v-a placut, spuneti-mi mie. Daca v-a placut, spuneti altora! Cu vointa si placere am adunat avere. Sa ramana in urma noastra mostenirea tarii noastre. Muzeele de multi sunt vizitate, dar de putini sunt apreciate.
Gasim expuse ustensile pentru bucatarie: teluri, masini pentru tocat carne, pusca pentru prepararea carnatilor, paleta, razatoare, strecuratoare. Apoi, o colectie impresionanta de ceasuri de la cele cu pendula la ceasurile desteptatoare, toate cu mecanisme manuale, aparate de fotografiat, aparate de radio, instrumente muzicale, televizoare, megafoane, patefoane, picupuri si discuri de vinil si drapele. Monedele si insignele sunt expuse in vitrine. A aranjat obiectele si pe anumite meserii: obiecte pentru minerit, o masa de frizer cu toate ustensilele necesare, un atelier de cizmarie, un atelier de croitorie dotat cu una din cele mai vechi masini de cusut din Romania.
Costumele populare au un loc de cinste, fiind strajuite de doua manechine imbracate dupa specificul locului: un barbat, botezat de colectionar mos Parvu, si o femeie (imi pare rau ca nu i-am retinut numele). Din epoca actuala sunt expuse si telefoane mobile.
Sotii Achim nici nu mai stiu numarul obiectelor, dar le estimeaza la circa 5.000 de bucati, unele avand o vechime de peste o suta de ani. As sugera cadrelor didactice care organizeaza excursii prin tara sa includa in circuit si acest muzeu. Pentru copiii de la oras, care nu au vazut niciodata, de exemplu, o batoza si nici nu stiu cum functiona, este un lucru inedit. Muzeul este deschis oricui si nu se percepe taxa de intrare, dar orice donatie este bine-venita. (Viorica Axinte)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Un_muzeu_o_mare_pasiune/1]}
