Nucul comun, Juglans regia, ajunge la o inaltime de peste 20 m, e foarte rezistent, nefiind sensibil la ger, si creste din Europa pana in centrul Asiei, in Himalaya, dar unele soiuri provin din America de Nord. Face flori in iunie, iar fructele se coc in septembrie si octombrie.
Nucul e un copac cu totul deosebit, apreciat din vechime si prezent in multe legende si povesti. Romanii credeau ca zeii importanti se delecteaza cu nuci, in timp ce aceia mai modesti aveau acces doar la ghinde, jir si castane. De altfel, numele latin al copacului vine de la expresia Jovis glans, ceea ce inseamna „fructele lui Jupiter”. Totusi, romanii ii spuneau Nux gallica, iar in tarile germanice, unde a fost adus din Italia si Galia, i s-a spus walnut, ceea ce inseamna „venit din tari straine”. La nuntile romane, mirele arunca nuci catre oaspeti, pentru a aduce sanatate, pentru a alunga bolile si pentru a creste fertilitatea. Baietii alergau sa sparga imediat nucile aruncate de mire, caci gestul acestuia insemna trecerea sa de la copilarie la viata adulta.
La Roma, insemna fecunditate, in timp ce in Romania mireasa isi punea in corsaj cate o nuca prajita pentru fiecare an in care dorea sa nu ramana insarcinata. In Evul Mediu, europenii credeau ca nucile indeparteaza febra, vrajile si deochiul, crizele de epilepsie, ba chiar si fulgerele. Chinezii considerau ca greierii sunt norocosi, asa ca ii purtau la ei in nuci golite de samburi. Delicioasele nuci pot fi mancate crude, uscate sau ca ingrediente in dulciuri, placinte, prajituri, inghetata etc. Dar pot fi si macinate in unele mancaruri sau folosite ca aromatizant in unele preparate dulci sau picante. Nucile verzi pot fi murate in otet. Din nucile uscate se obtine ulei, care insa nu poate fi pastrat mult timp, caci rancezeste. Acesta are un gust foarte placut si e folosit in salate sau la gatit. Coaja macinata foarte marunt e folosita la pastele agnolotti, iar odinioara era folosita ca inlocuitor al mirodeniilor. Din frunzele de nuc se fac infuzii. Coaja verde uscata contine acid ascorbic (vitamina C), care poate fi extras si folosit ca supliment nutritiv.
Nucul are o lunga istorie medicinala, fiind folosit de medicina traditionala pentru multe afectiuni. Nucile au efecte de prevenire si terapeutice bine documentate. Printre altele, previn calculii, sunt diuretice si stimulatoare. Sunt folosite pentru tratarea durerilor de spate (zona inferioara), urinarii frecvente, slabiciunii picioarelor, tusei cronice, astmului, constipatiei cauzate de anemie sau uscaciune, precum si pentru pietre in zona tractului urinar. In uz extern, alifia de nuci e buna pentru dermatite si eczeme. Frunzele sunt astringente, depurative, antiinflamatorii si vermifuge, fiind folosite la constipatie, tuse cronica, astm, diaree, dispepsie etc. Trateaza unele afectiuni ale pielii si purifica sangele.
Frunzele embrionare sunt folosite in tratamentul cancerului, la fel ca alte parti ale nucului, din care se obtin extracte si care au activitate anticancerigena demonstrata. Din florile barbatesti ale nucului se face un fel de supa pentru tratarea tusei si a ametelilor. Scoarta nucului este astringenta si analgezica, fiind buna in diaree si anemie. Scoarta si scoarta radacinilor au efecte vermifuge si de degresare.
Uleiul de nuci ajuta la luarea in greutate si la cresterea albuminei, tinand insa scazut nivelul de colesterol. E bogat in proteine si acizi grasi nesaturati, in omega 3, avand efect benefic asupra creierului, crescand capacitatea de invatare si ajutand memoria. Este si vermifug, fiind folosit si in probleme menstruale sau pentru pielea prea uscata.
Are efecte directe inhibitorii si antiinflamatoare. Inhiba unele tumori – cancer esofagian, gastric, de plamani, la tiroida, pumfosarcom etc. Creste numarul leucocitelor si protejeaza ficatul la bolnavii de cancer. Reduce absorbtia intestinala de colesterol, dizolva colesterolul, elimina impuritatile din peretii vasculari, purificand sangele. Ca efect, previne ateroscleroza si scad colesterolul. Contine multa vitamina E – consumat regulat, ajuta plamanii si poate preveni albirea parului, imbunatatindu-i culoarea. Poate alunga oboseala si combate stresul. Hidrateaza si lubrifiaza intestinele si hidrateaza, fiind folosit in constipatii.
Valoarea medicinala a nucului era cunoscuta si de chinezi – cartea clasica Shen Nong Ben Cao Jing il punea in topul tonicelor care prelungesc viata, redau silueta si intaresc Qi-ul. La fel, Ban Cao Gang Mu (Compendiul Materiei Medicale) spune ca nucile hranesc sangele si tonifica Qi-ul, iar Yu Yao Yean Fang (Prescriptia Institutului Medical al Imparatului) spune ca ele imbunatatesc compozitia sangelui si a maduvei. Medicina din epoca Kai-Bao considera ca nucile ne fac sanatosi, ne hidrateaza pielea si inchid culoarea parului.
Dulceata de nuci verzi Topoloveana (fara zahar si conservanti) e preparata din nuci verzi intregi, curatate manual si fierte la 70 de grade Celsius (la bain-marie), timp de 12 ore, in suc concentrat de mar. Continand mult iod, coaja nucilor verzi mentine sanatatea stomacului si ficatului, purificand si sangele. Coaja verde e bogata in calciu, fiind benefica inimii si sistemului osos. Vitaminele A, E, F și C, complexul de B-uri, alaturi de minerale (fosfor, calciu, fier, seleniu, zinc, potasiu) le dau nucilor proprietati imunostimulatoare si le fac sa fie cea mai buna hrana pentru creier. Nucile verzi sunt indicate si in cazurile de anemie, datorita fierului, dar si in problemele de fertilitate masculina (datorita seleniului si zincului). (Foto: freeimages.com, www.magiun-sonimpex.ro)
